miél (miéi),
s.m. –
Puiul (
mascul) al
oii. – Mr.
ńel, megl.
(m)ńiel, istr.
ml’e. Lat.
agnellus (Pușcariu 1070;
Candrea-
Dens., 1100; REW 284), cf. it.
agnello, prov.
agnel, fr.
agneau, cat.
anyell, v. sp.
añel (
gal.
año).
Fonetismul prezintă dificultăți, cf. Pușcariu,
Dacor., I, 424-5 și Rosetti, I, 85.
Explicație oferită de
Candrea-
Dens., și
admisă de Tiktin, care se
bazează pe o
formă intermediară *
(a)mnel, cu
disimilarea grupului mn ›
m, a
fost considerată inacceptabilă de Meyer-Lübke,
Dacor., II, 2, pe
motive discutabile.
Ipoteza lui Rosetti,
BL, V, 33 (și Rosetti,
Mélanges, 171), cu
privire la un
rezultat rom. *
ñel trecut la
miel prin
fonetism analogic,
pentru a
evita pronunțarea ñ, care în
rom. s-
ar considera „patoise”, e
destul de
puțin probabilă,
fiindcă propune pentru dacorom. un
rezultat gn ›
ñ, care nu
apare în alte
exemple. Mr.
ńel (cf.
milia › mr.
ńil’e,
melem › mr.
ńere etc.) și, pe de altă
parte,
rezultatul similar mia, miță și
mior și
probabil miață,
indică destul de
clar pentru rom.,
trecerea lui
gn inițial ›
mn ›
n. Der.
mielar, s.m. (
păstor de
miei);
mielărea, s.f. (
lemnul-lui-
Avram, Vitex agnus castus);
mielușel, s.m. (
mieluț;
gogoașă);
mielușea, s.f. (
mioară);
mielăriță, s.f. (
păduche parazit al
oii). – Vasmer, II, 122
socotește că
rus.
merlucha „
piele de
miel” se
explică prin
rom.
mielușa; mai
curînd e
vorba de un der.
îm rusă care
pornește de la
rus.
mech „
piele”, cu
rezultatul *
mechlucha disimilat.