Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bale definiție dex
bale
găsește rime pentru
bale
Cuvinte apropiate:
bade
,
baie
,
baile
,
bal
,
bală
,
bale
,
baler
,
balet
,
bali
,
balie
,
balo
,
balt
,
balț
,
balț
,
balț
,
bate
,
băl
,
bălă
,
băli
,
bălie
,
bâlc
,
bâlie
,
bule
,
cale
,
gale
,
jale
,
pale
,
sale
,
șale
,
tale
,
vale
BÁLE
s.f. pl.
Salivă
(
groasă
,
spumoasă
) care se
prelinge
din
gură
. ♢ Expr. (Fam.)
A-i
curge
(cuiva)
balele
după ceva =
a
dori
mult
ceva. ♦
Materie
mucilaginoasă
care
acoperă
corpul
peștilor
. ♦
Urmă
mucoasă
lăsată
de
melc
în
mers
. – Cf. lat. *
baba
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bale
bále
(
secreție
) s. f. pl.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bale
BÁLE
f. pl.
1)
Salivă
groasă
și
spumoasă
care se
prelinge
din
gură
.
♢ A-i
curge
cuiva ~
le
după ceva
a
dori
ceva
foarte
mult
. 2)
Materie
mucoasă
lăsată
de
melci
în
urma
lor
. /<lat.
baba
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bale
bále
s.f pl. –
Salivă
spumoasă
ce se
prelinge
din
gură
. – Mr.
bală
,
megl.
bal
’ă.
Lat. *
baba
(Pușcariu 180;
Candrea
,
Éléments latins
, I; REW 953;
Candrea
-
Dens
., 129;
DAR
;
Pascu
, I, 51;
etimologia
pare să fi
fost
semnalată
pentru
prima
oară
de Laurian-Massim și de Lambrior 379); cf. it.
bava
, fr. (
bave
), sp.,
port
.
baba
.
Rezultatul
normal
*
ba
nu se
folosește
la
sing
.; pe
baza
formei
de pl. se
formează
uneori
sing
.
analogic
,
bală
,
ca în
dialecte
. – Miklosich,
Slaw. Elem.,
14 și Cihac
propun
ca
etimon
al cuvîntului
rom
. pe cel sb.
bale
cu der.
balav
„
bălos
” și
baliti
„a-i
curge
balele
”; este însă mai
probabil
un
împrumut
în
sens
invers
(la
fel
consideră
și Berneker 41). Der.
bălos
,
adj. (cu bale;
libidinos
;
alunecos
);
băloșa,
vb. (a-i
curge
balele
, a
face
spume
la
gură
);
băloșel
,
s.m. (
ciupercă
,
Russula
foetens
);
îmbăla
,
vb. (a
murdări
cu bale; a
scuipa
, a
muia
în
salivă
; a
jigni
, a
ofensa
);
îmbălătură
,
s.f. (
scuipătură
;
jignire
,
ofensă
);
îmbălora
,
vb. (a
umple
de bale; a
ponegri
, a
vorbi
de
rău
). – Din
rom
.
trebuie
să
provină
țig., sp.
bajilé
„bale” (Besses 32).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bale
a-i curge balele după
expr.
a
dori
, a
pofti
, a
râvni
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bale
BÁLĂ
,
bale,
s.f. (Pop.)
Monstru
,
dihanie
,
fiară
groaznică
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bale
bálă
(
monstru
) s. f., g.-d.
art
.
bálei
;
pl.
bále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bale
BÁL//Ă ~e
f. folc.
Fiară
înspăimântătoare
;
monstru
;
dihanie
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bale
bálă (bále),
s.f. –
Pachet
,
legătură
. – Var.
bal
.
Mr.
bală
.
It.
balla
, de unde și ngr. μπάλα. Var., din fr.
balle.
Aparține
terminologiei
comerciale
; cf.
balot
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bale
bálă (bále),
s.f. –
1.
Vietate
,
lighioană
. –
2.
Monstru
,
fiară
.
Probabil
contracție
de la
boală
,
care se
folosește
curent
în
limba
populară
, ca
termen
depreciativ
,
aplicat
mai
ales
vitelor
.
Primul
său
sens
trebuie
să fi
fost
, ca în
boală
, cel de „
lighioană
primejdioasă
” sau „
calamitate
”.
Accepția
de „
monstru
”, care
apare
exclusiv
în
dicționare
, este
numai
secundară
și
artificială
,
datorită
asocierii
instinctive
cu
balaur
.
În acest
sens
se
folosește
mai
ales
în
literatura
scrisă:
uzul
popular
(cf. în
DAR
;
o
bală
de cîine, o
bală
de
copil
,
du
-te’n
bală
, mînca-te-
ar
balele
;
în
Candrea
;
o
bală
de
ibovnică
) se
identifică
perfect
cu cel al lui
boală
.
După altă
ipoteză
, este
vorba
de lat.
bellua
(Tiktin; REW 1026; Philippide, II, 633;
Pascu
,
Arch
.
Rom
.,
VI
, 224), cf.
alb
.
boljë,
„
dragon
”, it.
belva
„
fiară
”;
dar
această
explicație
prezintă
dificultăți
fonetice
. Hasdeu 2374,
urmat
de
DAR
, se gîndea la o
formație
modernă
, pe
baza
lui
bale
, și o
lega
cu
credința
populară
legată
de
balele
dracului
.
În sfîrșit, Scriban
pleacă
de la lat. pop.
billa
„
animal
de
tracțiune
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bale
BĂL, -Ă,
băli
, -e,
adj. (
Reg
.)
1.
(
Despre
oameni
sau
părul
lor
)
Blond
.
2.
(
Despre
animale
)
Alb
pe tot
corpul
sau
numai
pe
bot
. – Din sl.
bĕlŭ
„
alb
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bale
BĂL
adj. v.
bălai
,
bălan
,
blond
,
galben
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bale
băl
adj. m., pl.
băli
;
f. sg.
bălă
,
pl.
băle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bale
BĂL ~ă (~i, ~e)
reg
. (
despre
oi
)
Care este
alb
pe tot
corpul
sau
numai
pe
bot
. /<sl.
bĕlu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bale
BĂLĂ
s. v.
amantă
,
concubină
,
iubită
,
prietenă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bale
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK