Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția jocurilor definiție dex
jocurilor
găsește rime pentru
jocurilor
a face jocul cuiva
expr.
a
servi
(
conștient
sau nu
)
interesele
cuiva.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia jocurilor
a ieși din joc
expr.
1.
(
cart
.
) a
renunța
la
continuarea
unei
partide
de
cărți
.
2.
(
d. o
firmă
, o
companie
, o
grupare
mafiotă
) a
ieși
din
competiție
; a da
faliment
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia jocurilor
bătáie de joc
s. f. + prep. + s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia jocurilor
ciocu’ mic și jocul de glezne
expr. (
mil
.)
executați
ordinul
fără
comentarii
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia jocurilor
JOC
,
jocuri
, s.n.
1.
Acțiunea
de a se
juca
(
1
) și
rezultatul
ei;
activitate
distractivă
(mai
ales
la
copii
);
joacă
. ♢
Joc
de
societate
=
distracție
într-un
grup
de
persoane
care
constă
din
întrebări
și
răspunsuri
hazlii
sau din
dezlegarea
unor
probleme
amuzante
.
Joc
de
cuvinte
=
glumă
bazată
pe
asemănarea
de
sunete
dintre
două
cuvinte
cu
înțeles
diferit
;
calambur
.
2.
Acțiunea
de a
juca
(
5
);
dans
popular
;
p. ext.
petrecere
populară
la care se
dansează
;
horă
. ♦
Melodie
după care se
joacă
. ♦ Fig.
Mișcare
rapidă
și
capricioasă
(a unor
lucruri
,
imagini
etc.);
tremur
,
vibrație
.
3.
Competiție
sportivă
de
echipă
căreia
îi este
proprie
și
lupta
sportivă
(
baschet
,
fotbal
,
rugbi
etc.) ♦
Mod
specific
de a
juca
, de a se
comporta
într-o
întrecere
sportivă
.
4.
Acțiunea
de a
interpreta
un
rol
într-o
piesă
de
teatru
;
felul
cum
se
interpretează
. ♢
Joc
de
scenă
=
totalitatea
mișcărilor
și
atitudinilor
unui
actor
în
timpul
interpretării
unui
rol
.
5.
(Și în
sintagma
joc
de
noroc
) =
distracție
cu
cărți
, cu
zaruri
etc. care
angajează
de
obicei
sume
de
bani
și care se
desfășoară
după
anumite
reguli
respectate
de
parteneri
,
câștigul
fiind
determinat
de
întâmplare
sau de
calcul
. ♢ Expr.
A
juca
un
joc
mare
(sau
periculos
) ori
a-și pune
capul
(sau
viața
,
situația
etc.)
în
joc
= a
întreprinde
o
acțiune
riscantă
.
A
descoperi
(sau
a
pricepe
)
jocul
cuiva
= a
surprinde
manevrele
sau
intențiile
ascunse
ale
cuiva.
A
face
jocul
cuiva
= a
servi
(
conștient
sau nu)
intereselor
cuiva.
A fi în
joc
= a se
afla
într-o
situație
critică
, a fi în
primejdie
. ♦ (Concr.)
Totalitatea
obiectelor
care
formează
un
ansamblu
, un
set
folosit
la
practicarea
unui
joc
(
5
).
6.
(
Tehn
.)
Deplasare
relativă
maximă
pe o
direcție
dată
între
două
piese
asamblate
,
considerată
față
de
poziția
de
contact
pe
direcția
respectivă
.
7.
Model
simplificat
și
formal
al unei
situații
,
construit
pentru
a
face
posibilă
analiza
pe
cale
matematică
a
acestei
situații
. ♢
Teoria
jocurilor
=
teorie
matematică
a
situațiilor
conflictuale
, în care
două
sau mai
multe
părți
au
scopuri
,
tendințe
contrare
.
8.
(Muz.; în
sintagma
)
Joc
de
clopoței
=
glockenspiel
. – Lat.
jocus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia jocurilor
JOC
s.
1.
v.
joacă
.
2.
v.
dans
.
3.
v.
meci
.
4.
jocuri
balcanice
v.
balcaniadă
;
jocuri
olimpice
v.
olimpiadă
;
jocuri
universitare
v.
universiadă
.
5.
interpretare
.
(
Actorul
a
avut
un ~
magistral
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia jocurilor
joc
s. n., pl.
jócuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia jocurilor
JOC ~uri
n
. 1)
Activitate
fizică
sau
mintală
desfășurată
din
plăcere
. ♢
~ de
societate
distracție
la care
participă
un
grup
de
persoane
lansate
în
dezlegarea
unor
probleme
amuzante
.
~ de
cuvinte
efect
verbal
, cu
caracter
de
glumă
,
obținut
prin
îmbinarea
unor
cuvinte
asemănătoare
ca
formă
dar
deosebite
ca
sens
.
A-și
bate
~ de cineva
a
lua
în
râs
pe cineva. 2)
Distracție
(a
copiilor
)
lipsită
de
griji
;
joacă
. 3)
Competiție
sportivă
(de
fotbal
, de
baschet
etc.).
♢ ~
uri
olimpice
competiții
sportive
, sub
formă
de
manifestări
internaționale
de
mare
amploare
, care au
loc
o dată la
patru
ani
. 4)
Dans
popular
.
A
lua
la ~
. 5)
Petrecere
cu
dansuri
la
țară
;
horă
. ♢
A
intra
în ~
a
lua
parte
la ceva; a
participa
. 6)
Mișcare
repede
și
neregulată
a ceva. ♢
~ul
valurilor
. 7)
tehn
.
Posibilitate
(
limitată
) de
deplasare
independentă
a
pieselor
dintr-un
ansamblu
. /<lat.
jocus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia jocurilor
joc (jócuri),
s.n. –
1.
Acțiunea
de a se
juca
,
activitate
distractivă
. –
2.
Acțiunea
de a
juca
pentru
a cîștiga ceva. –
3.
Dans
. –
4.
Despre
actori
,
acțiunea
de a
interpreta
pe
scenă
un
rol
. –
5.
La
materiale
textile
,
ape
. – Mr.
(a)gioc
, megl., istr.
joc
. Lat.
iōcus
(Pușcariu 909;
Candrea
-
Dens
., 904; REW 4588;
DAR
), cf. it.
giuoco,
prov.
joc
,
fr.
jeu,
cat.
jog,
sp.
juego,
port
.
jogo
. Cf.
juca
. – Der.
joacă
, s.f. (
joc
,
jucărie
;
distracție
), ca
dop
-
doapă
,
țep
-
țeapă
, etc. (după Tiktin și
DAR
,
postverbal
de la
a
juca
). Din
rom
.
provin
rut.
žjok
(
Candrea
,
Elemente
,
408),
rus
.
dzok
(Vasmer, I, 349).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia jocurilor
jocul de pix
expr. (glum., șc.)
scrieți
mai
repede
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia jocurilor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK