Definitia practicilor definitie DEX Online, dictionar roman

líberă práctică

adj. + s. f.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia practicilor

líberă práctică

adj. + s. f.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia practicilor

PRÁCTIC, -Ă,

practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de întrebuințat, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. pratique, lat. practicus.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia practicilor

PRÁCTIC

adj. 1. v. eficace. 2. comod, lesnicios. (O soluție ~.) 3. pozitiv, realist. (Un spirit ~.) 4. pragmatic, utilitar, utilitarist. (O concepție ~.) 5. aplicat. (Învățământ ~.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia practicilor

PRÁCTIC

adj. v. abil, bun, capabil, competent, destoinic, deștept, dibaci, dotat, experimentat, ingenios, iscusit, isteț, încercat, îndemânatic, înzestrat, meșter, practician, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia practicilor

práctic

adj. m., pl. práctici; f. sg. práctică, pl. práctice

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia practicilor

PRÁCTI//C ~că

(~ci, ~ce) (în opoziție cu teoretic) 1) Care ține de practică; propriu practicii. Activitate ~că. 2) Care este bine adaptat pentru a fi folosit într-un anumit scop; care poate fi folosit sau mânuit cu ușurință; comod. 3) (despre persoane) Care se orientează cu abilitate în viața cotidiană; care află aplicare oricăror lucruri sau situații; priceput. Femeie ~că. /<fr. pratique, lat. practicus

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia practicilor

práctic (práctică),

adj. – Util, priceput, versat. Lat. praticus (sec. XIX). – Der. practică, s.f., din fr. pratique, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234); nepractic, adj. (puțin practic, impracticabil); practicabil, adj., din fr. praticable; impracticabil, adj. (impracticabil); practica, vb., din fr. pratiquer; practicant, adj. și s.m., din fr. pratiquant și ca s. din germ. Prakticant; practician, s.m., din fr. praticien; practicos, adj. (expert, experimentat), din ngr. πραϰτϰός, sec. XIX, înv. Cf. praxis.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia practicilor

PRÁCTIC, -Ă

adj. 1. Referitor la practică. ♦ Care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează, dă rezultate concrete; util. ♦ Comod, folositor; ingenios. 2. Cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. [Cf. fr. pratique, germ. praktisch < lat. practicus].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia practicilor

PRÁCTIC, -Ă

I. adj. 1. referitor la practică. ♢ care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează ceva, dă rezultate concrete; util. ♢ comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♢ aplicare a cunoștințelor teoretice; (p. ext.) experiență, rutină. ♢ stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere. 2. ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe etc. (< lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, după fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia practicilor

PRÁCTICĂ,

practici, s.f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ♢ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ♢ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioară de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia practicilor

PRÁCTICĂ

s. 1. v. aplicare. 2. v. procedură. 3. exercițiu, (rar) deprindere. (Are multă ~ în acest domeniu.) 4. v. experiență. 5. v. datină.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia practicilor

PRÁCTICĂ

s. v. abilitate, capacitate, competență, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, pregătire, pricepere, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.