Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția practice definiție dex
practice
găsește rime pentru
practice
Cuvinte apropiate:
practic
,
practica
,
practică
A PRACTICA CUNILIȚIA
a
ciufului
veverița
, a da
limbi
, a
limba
, a
linge
cireașa
/
chiseaua
, a-i
lua
(
cuiva
)
mustățile
la
tors
, a-i
mirosi
crinul
(
unei
femei
), a
paște
, a pune
botul
, a pune
botul
la
savarină
, a
pupa
adânc
, a
sorbi
ceașca
, a
trage
o
clanță
/
limbi
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia practice
A PRACTICA FELAȚIA
a avea
vocea
groasă
, a
cânta
la
flautul
cu
gușă
/ cu
taragot
, a fi
guraliv
(
ă
), a o
lua
în
gură
, a o
lua
la
clarinet
/ la
muie
, a
lua
porcul
la
trântă
, a o
lua
sus
, a
pupa
înalt
, a
râde
ca
muta
la
înghețată
, a
sta
la
etaj
, a o
suge
, a
suge
nasul
la
morți
, a
suge
pixu’, a
trage
o
clanță
, a
trece
la ciocofon.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia practice
A PRACTICA PROSTITUȚIA
a
bubui
banana
, a
curvi
, a și-o da
contra
cost
, a
face
traseul
/
trotuarul
, a
ieși
la
maidan
, a
trage
la
calendar
, a o ține pe
caldarâm
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia practice
líberă práctică
adj. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia practice
líberă práctică
adj. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia practice
PRÁCTIC, -Ă,
practici
, -ce,
adj.
1.
Care se
poate
executa
sau care se
efectuează
în
mod
concret
; care se
verifică
prin
practică
și se
poate
aplica
în
viață
; care se
bazează
pe
practică
;
concret
,
real
. ♦ Care
corespunde
necesităților
de
fiecare
zi
; care este
ușor
de
întrebuințat
,
util
,
comod
sau
economicos
.
2.
(
Despre
oameni
) Care
știe
să se
orienteze
în
viața
de toate
zilele
, care
știe
să
aplice
cunoștințele
la
viața
de toate
zilele
, care are
simțul
realității
;
p. ext.
îndemânatic
,
destoinic
,
priceput
. – Din fr.
pratique,
lat.
practicus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia practice
PRÁCTIC
adj.
1.
v.
eficace
.
2.
comod
,
lesnicios
.
(O
soluție
~.)
3.
pozitiv
,
realist
.
(Un
spirit
~.)
4.
pragmatic
,
utilitar
,
utilitarist
.
(O
concepție
~.)
5.
aplicat
.
(
Învățământ
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia practice
PRÁCTIC
adj. v.
abil
,
bun
,
capabil
,
competent
,
destoinic
,
deștept
,
dibaci
,
dotat
,
experimentat
,
ingenios
,
iscusit
,
isteț
,
încercat
,
îndemânatic
,
înzestrat
,
meșter
,
practician
,
pregătit
,
priceput
,
valoros
,
versat
,
vrednic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia practice
práctic
adj. m., pl.
práctici
;
f. sg.
práctică
, pl.
práctice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia practice
PRÁCTI//C ~că
(
~ci
,
~ce
) (
în
opoziție
cu
teoretic
) 1) Care ține de
practică
;
propriu
practicii
.
Activitate
~că
. 2) Care este
bine
adaptat
pentru
a fi
folosit
într-un
anumit
scop
; care
poate
fi
folosit
sau
mânuit
cu
ușurință
;
comod
. 3) (
despre
persoane
) Care se
orientează
cu
abilitate
în
viața
cotidiană
; care
află
aplicare
oricăror
lucruri
sau
situații
;
priceput
.
Femeie
~că
. /<fr.
pratique,
lat.
practicus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia practice
práctic (práctică),
adj. –
Util
,
priceput
,
versat
. Lat.
praticus
(
sec
. XIX). – Der.
practică
,
s.f., din fr.
pratique
, și mai
înainte
(
sec
. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234);
nepractic
, adj. (
puțin
practic
,
impracticabil
);
practicabil
,
adj., din fr.
praticable
;
impracticabil
,
adj. (
impracticabil
);
practica
,
vb., din fr.
pratiquer
;
practicant
,
adj. și s.m., din fr.
pratiquant
și ca s. din germ.
Prakticant
;
practician
,
s.m., din fr.
praticien
;
practicos
,
adj. (
expert
,
experimentat
), din ngr. πραϰτϰός,
sec
. XIX, înv. Cf.
praxis
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia practice
PRÁCTIC, -Ă
adj.
1.
Referitor
la
practică
. ♦ Care
tinde
către
o
acțiune
,
către
o
realizare
; care
realizează
, dă
rezultate
concrete
;
util
. ♦
Comod
,
folositor
;
ingenios
.
2.
Cu
spirit
de
acțiune
;
îndemânatic
,
destoinic
. [Cf. fr.
pratique
, germ.
praktisch
< lat.
practicus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia practice
PRÁCTIC, -Ă
I.
adj.
1.
referitor
la
practică
. ♢ care
tinde
către
o
acțiune
,
către
o
realizare
; care
realizează
ceva, dă
rezultate
concrete
;
util
. ♢
comod
,
folositor
;
ingenios
. 2. (
despre
oameni
) cu
spirit
de
acțiune
;
îndemânatic
,
destoinic
. II. s. f. 1.
activitate
a
oamenilor
îndreptată
spre
crearea
condițiilor
necesare
existenței
și
dezvoltării
societății
, în
primul
rând
procesul
producției
materiale
. ♢
aplicare
a
cunoștințelor
teoretice
; (p. ext.)
experiență
,
rutină
. ♢
stagiu
pe care
îl
face
un
student
sau un
elev
într-o
întreprindere
. 2.
ansamblu
de
metode
și de
procedee
aplicate
și
verificate
efectiv
. 3.
exercitare
a unei
profesiuni
;
profesare
. 4. (pl.)
ceremonie
,
manifestare
exterioară
specifică
unui
cult
, unei
credințe
etc. (< lat.
practicus
, gr.
praktikos
, germ.
praktisch
, după fr.
pratique
, germ.
Praktik
, gr.
praktike
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia practice
PRACTICÁ,
práctic
,
vb. I. Tranz. l, A
exercita
o
meserie
, o
profesiune
; a se
ocupa
cu..., a
profesa
.
2.
(
Rar
) A pune în
aplicare
; a
folosi
, a
utiliza
, a
întrebuința
.
Practică
virtutea
.
♢ Refl.
pas
.
Se
practică
un
anumit
procedeu
.
♦ A
face
, a
executa
; a
efectua
.
A
practica
o
gaura
într-un
perete
.
– Din fr.
pratiquer
(după
practică
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia practice
PRACTICÁ
vb.
1.
v.
profesa
.
2.
v.
cultiva
.
3.
v.
juca
.
4.
a (se)
folosi
, a (se)
întrebuința
, a (se)
utiliza
.
(Un
obicei
care se ~ de
mult
timp
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia practice
PRACTICÁ
vb. v.
aplica
,
folosi
,
întrebuința
,
utiliza
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia practice
practicá
vb., ind. prez. 1 sg.
práctic
, 3 sg. și pl.
práctică
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia practice
A PRACTICÁ práctic
tranz.
1) (
meserii
,
ocupații
,
activități
etc.
) A pune în
aplicare
în
mod
sistematic
; a
profesa
; a
exercita
.
~
ingineria
.
~
sportul
. ~ un
mod
de
viață
sănătos
. 2)
rar
A pune în
practică
; a
folosi
; a
întrebuința
; a
utiliza
; a
uzita
. /<fr.
pratiquer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia practice
practicá
,
practicále,
s.f. (înv.)
1.
proces
-
verbal
.
2.
permisiune
de
trafic
dată unui
vapor
;
autorizație
de a
face
negoț
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia practice
PRACTICÁ
vb. I. tr.
A pune în
practică
. ♦ A
profesa
, a
exercita
o
meserie
, un
sport
etc. [P.i.
práctic
. / cf. fr.
pratiquer
, germ.
praktizieren
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia practice
PRACTICÁ
vb. tr.
a pune în
practică
. ♢ a
profesa
, a
exercita
o
meserie
, un
sport
etc. (după fr.
pratiquer
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia practice
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK