Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția specifica definiție dex
specifica
găsește rime pentru
specifica
Cuvinte apropiate:
specific
,
specifica
,
specificat
SPECIFICÁ,
specífic
,
vb. I. Tranz. A
arăta
, a
menționa
, a
indica
ceva în
mod
precis
. – Din lat.
specificare
,
fr.
spécifier.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia specifica
SPECIFICÁ
vb.
1.
v.
menționa
.
2.
a
preciza
, a
prevedea
, a
scrie
.
(După
cum
~
pravila
.)
3.
a
arăta
, a
indica
, a
menționa
, a
preciza
, a
semnala
, (înv.) a
specializa
.
(
Vom
~
următoarele
recoman-
dări
...)
4.
a
menționa
, a
prescrie
, a
prevedea
, a
stabili
, a
stipula
.
(Artlcolul 1 ~
următoarele
...)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia specifica
specificá
vb., ind. prez. 1 sg.
specífic
, 3 sg. și pl.
specífică;
conj. prez. 3 sg. și pl.
specífice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia specifica
A SPECIFICÁ specífic
tranz.
A
indica
în
mod
special
; a
stabili
anume
. /<lat.
specificare
,
fr.
spécifier
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia specifica
SPECIFICÁ,
specífic
,
vb. I. Tranz. A
arăta
, a
indica
anume
, în
mod
amănunțit
. – Fr.
spécifier
(lat.
lit
.
specificare
).
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia specifica
SPECIFICÁ
vb. I. tr.
A
arăta
, a
menționa
(ceva)
precis
,
anume
. [P.i.
specífic
, 3,6
-că
. / < fr.
spécifier
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia specifica
SPECIFICÁ
vb. tr.
a
arăta
, a
menționa
(ceva)
precis
,
anume
. (< fr.
spécifier
, lat.
specificare
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia specifica
RELUCTANȚĂ SPECÍFICĂ
s.
(FIZ.)
reluctivitate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia specifica
RELUCTANȚĂ SPECÍFICĂ
s.
(FIZ.)
reluctivitate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia specifica
SPECÍFIC, -Ă,
specifici
, -ce,
adj., s.n.
1.
Adj. Care este
propriu
,
caracteristic
unei
ființe
, unui
lucru
sau unui
fenomen
;
particular
,
distinct
. ♦ Care se
raportează
la o
unitate
, la o
cantitate
(dintr-un
material
).
2.
S.n.
Caracterul
propriu
,
particular
,
special
al cuiva sau a ceva;
specificitate
,
notă
distinctivă
. – Din fr.
spécifique.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia specifica
SPECÍFIC
adj., s.
1.
adj.
caracteristic
,
definitoriu
,
distinct
,
distinctiv
,
dominant
,
particular
,
propriu
,
tipic
, (înv.)
însușit
.
(
Notă
,
trăsătură
~.)
2.
s. v.
însușire
.
3.
s.
specificitate
, (
rar
)
tipicitate
,
tipism
.
(~ul
artei
.)
4.
s.
spirit
.
(~ul
limbii
noastre
.)
5.
adj.
caracteristic
,
clasic
,
reprezentativ
,
tipic
.
(Un
exemplu
~.)
6.
adj.
aparte
,
deosebit
,
particular
,
special
,
sui
-generis.
(Un
gust
~.)
7.
adj. carac-teristic,
obișnuit
.
(L-a
primit
cu
amabilitatea
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia specifica
Specific
≠
necaracteristic
,
nespecific
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia specifica
specífic
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia specifica
specífic
adj. m., pl.
specífici
;
f. sg.
specífică,
pl.
specífice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia specifica
SPECÍFI//C
2
~că (~ci, ~ce)
1) Care
întrunește
trăsături
ce
individualizează
;
caracteristic
;
propriu
;
tipic
;
distinctiv
.
Caractere
~ce. 2)
(
despre
mărimi
)
Care se
raportează
la o
anumită
unitate
sau
cantitate
dintr-un tot.
Greutate
~că.
/<lat.
specificus,
fr.
spécifique,
germ.
spezifisch
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia specifica
SPECÍFIC
1
n.
sing
.
Caracter
particular
al cuiva sau a ceva. /<lat.
specificus,
fr.
spécifique,
germ.
spezifisch
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia specifica
SPECÍFIC
2
, -Ă,
specifici
, -e,
adj. Care este
propriu
,
caracteristic
unei
ființe
, unui
lucru
sau unui
fenomen
. ♦ Care se
raportează
la o
unitate
.
Greutate
specifică.
– Fr.
spécifique.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia specifica
SPECÍFIC
1
s.n.
Caracterul
propriu
particular
,
special
al cuiva sau a ceva:
notă
distinctă
. – Fr.
spécifique.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia specifica
SPECÍFIC, -Ă
adj.
Propriu
unei
ființe
, unui
lucru
sau unui
fenomen
;
particular
,
distinctiv
. ♦ Care se
raportă
la o
unitate
. //
s.n.
Caracterul
propriu
,
particular
(a ceva sau al cuiva);
notă
distinctivă
. ♦
Specific
național
=
sumă
a
caracteristicilor
unei
culturi
,
arte
,
literaturi
care
provin
din
trăsăturile
proprii
poporului
și
istoriei
sale
. [Cf. fr.
spécifique
, it.
specifico
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia specifica
SPECÍFIC, -Ă
I.
adj.
caracteristic
,
propriu
unei
ființe
, unui
lucru
sau
fenomen
;
particular
,
distinctiv
. ♢ care se
raportează
la o
unitate
. II. s. n.
caracter
propriu
,
particular
;
notă
distinctivă
. o ~
național
=
sumă
a
caracteristicilor
unei
culturi
,
arte
,
literaturi
care
provin
din
trăsăturile
proprii
poporului
și
istoriei
sale
. (< fr.
spécifique
, lat.
specificus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia specifica
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK