definiția hot definiție dex

hot

găsește rime pentru hot
Cuvinte apropiate: bot, cot (unitate de măsură), cot (anat.), cot (geogr., tehn.), fot, got, hat, hăt, hit, ho, hoc, hod, hoi, hoit, hol, holt, hon, hont, hop, hor, hot, hot, hotă, hoț, hoz, iot, lot, mot, not, ot, pot, rot, șot, tot (slovac), tot (pron.), vot

HOT

s.n. Curent în muzica de jaz caracterizat printr-o sonoritate amplă. [Pr.: hat] – Cuv. engl.

hot1,

hoturi, s.n. (reg.) Bucium făcut din coajă de salcie; hurgoi, furnoi, dârlă, drâmboi.

hot2,

hoturi, s.n. (reg.) Bucată.

HOT

adj. invar. (Anglicism) Fierbinte, arzător; (fig.) înflăcărat. [< engl. hot].

HOT

adj. inv. 1. fierbinte. ♦ ~ -jazz = stil de jaz cu sonorități ample, caracterizat prin tempo rapid, puternic accentuat ritmic, și improvizații expresive. 2. (fig.) înflăcărat. (< engl. hot/jazz/)

FLOAREA-HÓȚULUI

s. v. tâlhărea.

HOT DOG

s.m. Cârnat sau crenvurșt cald, servit cu muștar, într-o chiflă (lunguiață). [Pr.: hot dóg] – Cuv. engl.

HOT DOG

s.n. Gustare constând dintr-un cârnăcior cald (crenvurșt sau frankfurter), introdus într-o baghetă de pâine despicată, condimentat cu muștar sau ketchup.

HOT DOG

loc.s. (Anglicism) Pâiniță în al cărei miez s-a pus un crenvurșt sau un cârnat. [< americ., fr., it. hot dog, cf. engl. hotfierbinte, dogcâine].

HOT-JAZZ

loc.s. Stil de jaz caracterizat prin tempo rapid, puternic accentuat ritmic și cu improvizații expresive. [< americ., fr., it. hot jazz].

HOȚ, HOÁȚĂ,

hoți, hoațe, s.m. și f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ștrengar, șiret. – Et. nec.

HOȚ

s. 1. pungaș, (astăzi rar) prădător, (înv. și reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaș, războinic, (fam.) coțcar, (arg.) manglitor, șut, șutitor, teșcar. (~ de buzunare.) 2. v. escroc.

HOȚ

s. v. ștrengar.

hoț

s. m., pl. hoți

HOȚ

~i m. 1) Persoană care fură. 2) și adjectival fam. Ființă șireată și poznașă; viclean; șiret; șmecher. /Orig. nec.

hoț (hóți),

s.m. – 1. Persoană care fură. – 2. Persoană ageră, isteață. Origine obscură, probabil expresivă. Pare a aparține aceleiași rădăcini expresive haț, cf. hățaș, s.m. (Bucov., hoț). Variația vocalică nu e rară în cazuri de interpretare expresivă, cf. hală și hoală, hanță și hoarță, handră și hoandră, hăis și hois, etc. Pentru identitatea formală a numelui cu interjecția cf. cioc, dop, hop. Originea expresivă a fost indicată încă de Hasdeu, Istoria critică, I, 2, p. 294, dar nu pare să fi fost acceptată. Celelalte ipoteze sînt departe de a convingătoare: din sl. zlodĕimalefic” (Cihac, II, 141); de la o rădăcină sl. *chop-, de unde și rus. chopitĭ „a prinde”, cu suf. sl. -ĭcĭ, de unde *hopț (Densusianu, GS, IV, 153); de la rădăcina sl. *hot-, cf. poftă (Scriban). De aici pare a proveni numele huțani sau huțuli, populație carpatică din Galiția, care vorbește ruteana, dar care nu pare a fi de origine slavă. (După Rozwadowski, apud Vasmer, I, 324, acest nume ar fi got. gutagot”, transmis prin intermediul rut.; însă această ipoteză nu pare posibilă). Der. hoață, s.f. (femeie care fură); hoțoaică, s.f. (hoață; prăjină de scuturat fructele); hoțesc, adj. (de hoți); hoțește, adv. (ca hoții; pe ascuns); hoțiș, adv. (hoțește); hoți, vb. (a duce viață de hoț; a fura); hoție, s.f. (furt; jaf; fraudă); hoțime, s.f. (bandă de hoți); hoțoman, s.m. (hoț), cu suf. expresiv -man; hoțomănie, s.f. (bandă de hoți); hoțomănesc, adj. (de hoți); pohoț, s.m. (hoț), în Mold., cu suf. po- ce indică excelența, cuvîntul pe care Cihac, II, 272, îl glosează prin „libertin” și îl pune în legătură cu sl. pochotinŭ; pohoață, s.f. (femeie rea), pe care Pascu, Arch. Rom., VI, 231, îl pune greșit în legătură cu pațachină, prin intermediul unei forme incerte *pohoahă; pahonț (var. pohonț), s.m. (termen de batjocură pentru soldații ruși), cuvînt pus în legătură de către Tiktin cu rus. pĕhotinecinfanterist”, și de către Scriban cu rus. pogonecĭștafetă”, cf. honț.

HOȚ

abțibild, achizitor, aghiotant, alonjar, alpinist, aportor, aprod, aspensor, bijboc, bobocel, bojogar, borfaș, caiafă, caracudă, caramangiu, caraulă, carditor, cenușăreasă, chibiț, chichițar, chișer, cioran, ciorditor, circar, ciupitor, cocor, corecționar, croitor, curvă bătrână, digitator, excursionist, găinar, giolar, giurgian, guguștiuc, hârciog, hoț ca o coțofană, hubăr, hultan, ied, inspector, județ, julitor, junior, lăturean, lupache, lupeanu, lupescu, mafler, maimuțar, manglitor, matroz, mânuță de aur, mătreață, oblete, ostreață, palmagiu, panacotar, panacotist, paraditor, pălmar, perpelit, piețar, pungaș, șucăr, ucenic, vastangiu, zarzavagiu, zdrențar.

hoț ca o coțofană

expr. hoț înrăit; cleptoman.

hoț de bună dimineața

expr. (intl.) spărgător care operează în zorii zilei, pătrunzând în locuințe pe fereastra deschisă de la parterul unei clădiri.

HOȚ DE MÁRE

s. v. corsar, pirat.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.