definiția jaf definiție dex

jaf

găsește rime pentru jaf
Cuvinte apropiate: gâf, jab, jac, jad, jaf, jai, jap, jap, jar, jaz, jâg, laf, paf, raf, șaf, taf, țâf

JAF,

jafuri, s.n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ♢ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♢ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ♢ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s.n.] – Din pol. žak.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia jaf

JAF

s. 1. jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobândă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. v. tâlhărie.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia jaf

JAF

s. v. risipă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia jaf

jaf

s. n., pl. jáfuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia jaf

JAF ~uri

n. 1) Furt (mare), săvârșit cu violență; prăda; despuiere. 2) Obiect sustras printr-un asemenea act de violență. 3) fam. Cheltuieli mari (pentru ceva), care depășesc cu mult prețul sau cheltuielile reale. /<pol. žak
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia jaf

jaf (jáfuri),

s.n. – Jaf, prădăciune. – Var. (înv.) jac, jah. It. sacco, prin intermediul mag. zsák (Philippide, Principii, 297; DAR), sau al pol. žak (Cihac, II, 155; Tiktin), cf. jacă. Der. nu este clară, întrucît cuvîntul pol. este rar și cel mag. înseamnă numai „sac”, însă cf. mag. zsákolni „a prăda”. Nu este normală nici alterarea c › h › f, pe care Tiktin încearcă să o explice printr-o veche pronunțare germană cu k aspirat și DAR printr-o încrucișare cu rut. žah „groază”; dar este vorba fără îndoială de o transformare în interiorul limbii rom., deoarece cele trei forme sînt amplu reprezentate: cf. doctor › doftor. Der. jăcaș, adj. (înv., jefuitor); jefui, vb. (a prăda), cu var. înv. jecui, jăcui; jefuitor, adj. (care jefuiește); jefuială, s.f. (jaf; stoarcere de impozite); jecmăni (var. jăcmăni), vb. (a jefui, a prăda), din mag. zsákmány „jefuire” ‹ it. saccomanno (Cihac, II, 155; DAR); jecmăn, s.n. (jefuire), deverbal al cuvîntului anterior; jecmăneală, s.f. (jaf; stoarcere de impozite). Jac apare de la începutul sec. XVII, jecmăni de la începutul sec. XVIII.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia jaf

jaf,

jafuri s.n. (peoir.) 1. marfă de calitate inferioară. 2. aparatură electronică de proveniență dubioasă.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia jaf
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar