definiția durii definiție dex

durii

găsește rime pentru durii
Cuvinte apropiate: durăi, durăi, durif, durit, durmi, durui

de-a dúra

loc. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia durii

DUR1, -Ă

, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conține săruri (de calciu și magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 4. Fig. Aspru; sever; violent, brutal, crud. – Din fr. dur, lat. durus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia durii

DUR2

interj., v. dura1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia durii

DUR

adj. 1. v. tare. 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia durii

DUR

adj. v. major.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia durii

DUR

adj. v. câinesc, drastic, greu, răstit, ridicat, sever, tare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia durii

DUR

adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia durii

Dur

≠ moale, maleabil
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia durii

dur

adj. m., pl. duri; f. sg. dúră, pl. dúre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia durii

DUR1 ~ă (~i, ~e)

1) (despre corpuri solide) Care nu se lasă a fi distrus cu ușurință; rezistent la actiunea unor forțe din exterior; tare. 2) Care este greu de suportat. Climă ~ă. Pedeapsă ~ă. 3) (despre apă) Care conține săruri peste limita admisă; aspru. 4): Consoană ~ă consoană a cărei articulație nu conține nici un element palatal. 5) fig. Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; sever; aspru; exigent. /<fr. dur, lat. durus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia durii

DUR2

interj. reg. (se folosește pentru a reda zgomotul unui obiect ce se rostogolește) ♢ Dur în jos, dur în sus (sau dur încoace, dur încolo) a) se spune despre o mișcare continuă dintr-o parte în alta, despre o agitație fără rost; b) se spune despre un schimb de păreri continuu și contradictoriu. /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia durii

dur

interj. – Exprimă zgomotul produs de rostogolirea unui obiect rotund. Creație expresivă. – Der. dur(a)-vur(a) (var. tura-vura), adv. (inutil, degeaba); dură, s.f. (felie, bucată rotundă; Olt., dans popular); de-a dura, adv. (de-a rostogolul); duriță, s.f. (rotiță, stea la pinteni); durigă, s.f. (roată, scripete); duriga, vb. (Trans., a arunca; a face să se rostogolească); durilă, s.f. (Olt., mîner de definitie/vârtelniță">vîrtelniță); durui (var. durăi, durdui), vb. (a se rostogoli cu zgomot; Trans. de Vest, a tuna), a cărui ultimă formă indică o confuzie cu dudui); durăt (var. durăit, duruit), s.n. (Mold., larmă, harababură); durăitură, s.f. (harababură); duruitoare (var. durăitoare), s.f. (morișcă; cascadă); durduca, vb. (a învîrti), rezultat din încrucișarea cu durdă; durdulica, vb. (Trans., a învîrti), cuvînt identic cu cel anterior, cu infixul expresiv -li; durligi, s.m. pl. (Mold., picioare), pare o încrucișare a lui durigă cu definitie/târlici">tîrlici (cf. Bogrea, Dacor., IV, 812).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia durii

dur (dúră),

adj. – Tare, aspru. Lat. durus (sec. XIX). – Der. dura, vb. (a ține, a fi, a dăinui); duritate, s.f. (tărie, rezistență); durabil, adj. (care durează); durabilitate, s.f. (trăinicie, rezistență); durată, s.f. (interval, răstimp), din it. durata, sau traducere din fr. durée.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia durii

DUR, -Ă

adj. 1. Tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ♢ (Fon.) Consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (Despre ape) Bogat în săruri, cu mare proporție de săruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia durii

DUR1

adj. (muz.) major. (< germ. dur)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia durii

DUR2, -Ă

adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ♦ consoană ~ă = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (despre ape) cu mare proporție de săruri de calciu și magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia durii

dúra/dur

interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia durii

DURA MÁTER

n. anat. Membrană externă, fibroasă și rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia durii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar