definiția tura definiție dex

tura

găsește rime pentru tura

TURÁ,

turale, s.f. Monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; p. gener. emblemă sau efigie. ♦ Fața monedei pe care se află o emblemă. – Din tc. tura.

turá

s. f., art. turáua, g.-d. art turálei; pl. turále

TURÁ ~le

f. înv. 1) Monogramă a sultanului turc, care se imprima pe documente și pe monede. 2) Imagine simbolică; emblemă. 3) Parte a unei monede, pe care este imprimată efigia. /<turc. tura

TÚRA-: ~-vÚra

interj. (se folosește pentru a reda pălăvrăgeala, vorba lungă și fără rost). ♢ Ce mai ~-vura ce mai vorbă în zadar. /Onomat.

turá (-ále),

s.f. – 1. Monogramă a sultanului. – 2. Semnătură, parafă. – 3. Fața monedei turcești, corespunzătoare monogramei sultanului. – 4. Joc de noroc în care se ghicește pe ce parte va cădea moneda, rișcă. – Mr. dură. Tc. tura (Șeineanu, II, 368; Lokotsch 2100; Ronzevalle 117), cf. ngr. τουρᾶς , bg. tura. – Der. turaliu, adj. (prevăzut cu monograma imperială), din tc. turali.

TURÁ2,

turéz, vb. I. Tranz. A mări turația unui motor. (< turație)

TÚRĂ2,

ture, s.f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah; turn (2). – Din fr. tour.

TÚRĂ1,

ture, s.f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.

TÚRĂ

s. 1. v. schimb. 2. v. tur. 3. raită, tur, (reg.) otrocol. (Fac o ~ prin oraș.)

TÚRĂ

s. turn. (~ la jocul de șah.)

túră

(schimb, piesă de șah) s. f., g.-d. art. túrei; pl. túre

TÚR//Ă1 ~e

f. 1) Totalitate a persoanelor care lucrează împreună într-o întreprindere în același interval de timp. 2) Interval de timp cât lucrează împreună un colectiv de oameni, până la înlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur)

TÚR//Ă2 ~e

f. Piesă la jocul de șah reprezentând un turn crenelat, care poate fi mișcată numai în linie dreaptă și în două direcții; turn. /<fr. tour

TÚRĂ1

s.f. 1. Rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. Tur (1). [< fr. tour].

TÚRĂ2

s.f. (Șah) Piesă în formă de turn; turn1 (2). [< fr. tour].

TÚRĂ1

s. f. 1. rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. tur (1). (< fr. tour)

TÚRĂ2

s. f. piesă în formă de turn la jocul de șah; turn1 (2). (< fr. tour)

țúra

interj.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi