pínten (pínteni),
s.m. –
1. Obiect de
metal la
cizmele călăreților. –
2. Formațiune cornoasă la
piciorul cocoșului. –
3. Dig,
zăgaz,
contrafort. –
4. (Trans.)
Năframă pe care
mireasa o
dăruiește mirelui la
nunțile populare. – Var.
pintene, Mold.
pintin. Sl.
pętino „
călcîi” (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), cf.
pol.
pięta „
călcîi”, lituan.
pentinnas „
pinten”. – Der.
pintenaș, s.m. (
nemțișor, Delphinium
consolida);
pintenat (var.
împintenat), adj. (
prevăzut cu pinteni);
împintena, vb. (a da din pinteni, a
îmboldi);
pintenel, s.m. (
nemțișor,
plantă;
văl de
mireasă). Din
rom.
provine sb.
pintjena (
Dacor., X, 34).