Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția directii definiție dex
directii
găsește rime pentru
directii
Cuvinte apropiate:
directiv
DIRÉCT, -Ă,
direcți
, -te
, adj., s.f., adv.
1.
Adj. Care
duce
la
țintă
, de-a
dreptul
,
fără
ocol
;
drept
. ♢
În
linie
directă
= din
tată
în
fiu
, în
linie
dreaptă
de
rudenie
.
2.
S.f.
Lovitură
dată de un
boxer
cu
mâna
întinsă
drept
înainte
.
3.
Adv. De-a
dreptul
,
fără
ocol
.
4.
Adj. Care se
face
, are
loc
fără
intermediar
sau
fără
ascunzișuri
,
fățiș
;
nemijlocit
. ♢
Vot
direct
=
vot
exprimat
prin
participarea
la
urnă
a
fiecărui
cetățean
.
Impozit
direct
=
impozit
asupra
venitului
sau
proprietății
,
perceput
pe
baza
unor
roluri
nominale
.
Complement
direct
=
complement
care
determină
un
verb
tranzitiv
.
Vorbire
directă
sau
stil
direct
=
procedeu
sintactic
și
stilistic
de
redare
fidelă
a
spuselor
sau
gândurilor
cuiva.
5.
Adv.
Fără
intermediar
, în
mod
nemijlocit
;
fără
ascunzișuri
,
fățiș
. ♢ Expr.
A fi
(sau
a
face
)
direct
răspunzător
(de ceva)
= a
răspunde
(sau a
face
să
răspundă
)
personal
și
integral
(de
faptele
sale
).
6.
Adv. (În
sintagma
)
Mărimi
direct
proporționale
=
mărimi
al
căror
raport
este de
asemenea
natură
încât
creșterea
sau
scăderea
uneia
de un
număr
de ori
provoacă
creșterea
sau
scăderea
celeilalte
de
același
număr
de ori. – Din fr.
direct
,
lat.
directus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia directii
DIRÉCT
adj., adv.
1.
adj.
drept
,
neocolit
.
(Un
drum
~
îl
duce
în
sat
.)
2.
adv.
ață
,
drept
,
neocolit
,
sfoară
, (pop.)
oblu
.
(
Merge
~ la el
acasă
.)
3.
adj.
nemijlocit
, (
rar
)
nemediat
.
(
Comunicație
,
legătură
~.)
4.
adv. v.
pieptiș
.
5.
adv., adj. v.
personal
.
6.
adj. v.
fățiș
.
7.
adv. v.
fățiș
.
8.
adj. v.
nemijlocit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia directii
Direct
≠
indirect
,
mijlocit
,
ocolit
,
șerpuit
,
sinuos
,
mediat
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia directii
diréct
adj. m., pl.
dirécți
;
f. sg.
diréctă
, pl.
dirécte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia directii
DIRÉC//T
1
~tă (~ți, ~te)
1) Care
duce
la
țintă
fără
cotituri
sau
ocoluri
;
drept
.
Linie
~
tă
. 2)
fig.
Care se
exprimă
sau
spune
adevărul
deschis
,
fără
ascunzișuri
. 3) Care
asigură
o
legătură
nemijlocită
.
Comunicație
~
tă
. 4) Care se
face
sau are
loc
fără
trepte
intermediare
.
Vot
~
.
Adresare
~
tă
. 5):
Complement
~
parte
secundară
a
propoziției
, care
determină
un
verb
tranzitiv
și
indică
obiectul
asupra
căruia
trece
acțiunea
. 6):
Vorbire
~
tă
reproducere
întocmai
a
formei
și a
conținutului
vorbirii
cuiva. /<fr.
direct
,
lat.
directus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia directii
DIRÉCT
2
adv.
1)
Fără
înconjur
; de-a
dreptul
. 2) În
mod
nemijlocit
. ♢
A fi ~
răspunzător
a
răspunde
personal
de
anumite
fapte
. /<fr.
direct
,
lat.
directus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia directii
diréct (diréctă),
adj. –
Drept
,
fără
ocol
. Lat.
directus
(
sec
. XIX). – Der.
direcți
(un)e
, s.f., din fr.
direction
;
director
,
s.m., din fr.
directeur
;
directoare
, s.f.;
directorat
, s.n. (
regim
al
unuia
sau mai
multor
directori
);
directorial
, adj.;
indirect
, adj.;
directoriu
, s.n.;
dirija
, vb. din fr.
diriger
;
dirigent
, adj.;
diriginte
, s.m. (
profesor
însărcinat
cu
supravegherea
unei
clase
);
dirijabil
,
s.n.;
dirijor
, s.m.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia directii
DIRÉCT, -Ă
adj.
1.
Care
duce
la
țintă
,
drept
,
fără
ocoluri
.
2.
Imediat
,
nemijlocit
,
lipsit
de
intermediar
.
3.
(
Despre
complemente
) Care este
legat
nemijlocit
de
verb
,
indicând
asupra
cui
trece
acțiunea
verbului
respectiv
. ♦ (
Despre
construcții
lexicale
) În care
cuvintele
sunt
așezate
în
ordinea
lor
normală
sau
logică
. ♦ (
Despre
stil
) Care
relatează
cuvintele
așa
cum
au
fost
spuse
. ♢
Întrebare
directă
=
întrebare
care se
realizează
printr-o
propoziție
principală
sau
independentă
. //
adv.
Fără
înconjur
, de-a
dreptul
,
drept
. [Cf. lat.
directus
, fr.
direct
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia directii
DIRÉCT, -Ă
I.
adj.
1. care
duce
de-a
dreptul
la
țintă
,
drept
,
fără
ocoluri
. o în
linie
~
ă
= din
tată
în
fiu
. 2.
imediat
,
nemijlocit
,
fără
intermediar
. o
vorbire
~
ă
sau
stil
~ =
procedeu
sintactic
sau
stilistic
de
redare
fidelă
a
spuselor
cuiva, printr-un
verb
sau
alt
cuvânt
de
declarație
;
complement
~ =
complement
care
exprimă
obiectul
asupra
căruia
se
răsfrânge
direct
acțiunea
unui
verb
tranzitiv
;
propoziție
completivă
~
ă
(și s. f.) =
propoziție
cu
funcție
de
complement
direct
pe
lângă
un
verb
tranzitiv
din
regentă
. II. adj., adv. (care are
loc
)
fără
ascunzișuri
,
fățiș
,
drept
. III. adv. 1.
fără
înconjur
, de-a
dreptul
. 2. (
mat
.;
despre
mărimi
variabile
) ~
proporționale
= care
depind
una
de alta,
astfel
încât
creșterea
(sau
descreșterea
)
uneia
de un
număr
de ori
provoacă
creșterea
(
respectiv
descreșterea
)
celeilalte
de
același
număr
de ori.
IV
. s. n. (
radio
, tv.) în ~ =
transmis
pe
viu
, în
momentul
producerii
evenimentului
. V. s. f. (
box
)
lovitură
aplicată
prin
întinderea
mâinii
înainte
. (< fr.
direct
, lat.
directus
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia directii
DIRÉCȚIE,
direcții,
s.f.
I.
1.
Orientare
în
spațiu
a unei
ființe
, a unui
obiect
, a unei
acțiuni
, a unui
fenomen
, a unei
mișcări
;
sens
în care se
desfășoară
ceva. ♢
Loc
. adv.
În toate
direcțiile
=
peste
tot,
pretutindeni
.
2.
(
Mat
.)
Proprietate
comună
a
tuturor
dreptelor
paralele
cu o
dreaptă
fixă
dată.
II.
1.
Acțiunea
de a
conduce
, de a
dirija
(o
instituție
, o
întreprindere
etc,);
conducere
.
2.
Post
,
funcție
de
director
2
;
p. ext.
durata
acestei
funcții
.
3.
Organ
de
conducere
a unei
întreprinderi
,
instituții
,
organizații
etc. ♢
Direcție
de
scenă
=
regie
. ♦
Subdiviziune
în
sistemul
de
organizare
a unui
minister
, a unui
organ
central
etc., care
conduce
o
anumită
ramură
de
activitate
a
instituției
respective
.
4.
Biroul
directorului
2
.
III.
Ansamblul
organelor
folosite
pentru
conducerea
unui
vehicul
(
automobil
,
tractor
etc.). ♦ (Și în
sintagma
bară
de
direcție
)
Bară
de
oțel
articulată
la
ambele
capete
de
roțile
unui
vehicul
și care
servește
la
orientarea
roților
într-o
anumită
direcție
. [Var.:
direcțiúne
s.f.] – Din fr.
direction,
lat.
directio, -onis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia directii
DIRÉCȚIE
s.
1.
parte
,
sens
.
(În ce ~ o
iei
?)
2.
v.
parte
.
3.
v.
cale
.
4.
linie
,
orientare
,
sens
. (~
urmată
într-o
acțiune
.)
5.
v.
curs
.
6.
v.
conducere
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia directii
dirécție
s. f. (
sil
.
-ți-e
),
art
.
dirécția
(
sil
.
-ți-a
), g.-d.
art
.
dirécției
;
pl.
dirécții
,
art
.
dirécțiile
(
sil
.
-ți-i-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia directii
DIRÉCȚI//E
1
~i
f.
1)
Orientare
a unei
mișcări
, a unui
lucru
;
sens
.
În ~
opusă
. 2)
mat
.
Proprietate
comună
tuturor
dreptelor
paralele
cu o
dreaptă
fixă
. [
Art
.
direcția
;
G.-D.
direcției
;
Sil
.
-ți-e
] /<fr.
direction,
lat.
directio, ~onis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia directii
DIRÉCȚI//E
2
~i
f
1)
Organ
de
conducere
a unei
instituții
sau a unei
întreprinderi
;
administrație
;
cârmuire
. 2)
(în
sistemul
organelor
de
conducere
a
statului
)
Instituție
care
dirijează
o
anumită
ramură
de
activitate
. 3)
Funcția
de
director
;
directorat
. [
Art
.
direcția
;
G.-D.
direcției
;
Sil
.
-ți-e
] /<fr.
direction,
lat.
directio, ~onis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia directii
DIRÉCȚIE
s.f.
I. 1.
Orientare
în
spațiu
a unei
persoane
sau a unui
obiect
față
de un
punct
de
referință
;
loc
către
care se
îndreaptă
cineva sau ceva;
sens
al unei
mișcări
, al unei
poziții
etc.
2.
(
Mat
.
)
Proprietate
comună
tuturor
dreptelor
paralele
cu o
dreaptă
fixă
.
II. 1.
Conducere
,
dirijare
(a unei
instituții
, a unei
întreprinderi
etc.). ♢
Direcție
de
scenă
=
regie
.
2.
Funcție
de
director
; (
p. ext.
)
durată
cât o
persoană
îndeplinește
această
funcție
.
3.
Organ
care
conduce
o
întreprindere
, o
instituție
etc. ♦
Diviziune
în
cadrul
unui
minister
, al unei
mari
instituții
etc., care se
ocupă
de o
anumită
ramură
de
activitate
.
4.
Birou
,
local
unde
funcționează
o
direcție
.
III.
Totalitatea
pieselor
sau
sistemul
cu care se
dirijează
un
vehicul
. ♦
Parte
mobilă
a
ampenajului
vertical
cu
ajutorul
căruia
pilotul
manevrează
avionul
în
plan
orizontal
. [
Gen
.
-
iei
, var.
direcțiune
s.f. / cf. fr.
direction
, lat.
directio
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia directii
DIRÉCȚIE
s. f.
I. 1.
orientare
în
spațiu
a unui
obiect
, a unei
mișcări
față
de un
punct
de referință:
sens
de
desfășurare
a unei
acțiuni
. 2. (
mat
.)
proprietate
comună
tuturor
dreptelor
paralele
cu o
dreaptă
fixă
dată. II. 1. (
organ
de)
conducere
a unei
instituții
,
întreprinderi
etc. o ~ de
scenă
=
regie
. 2.
funcție
de
director
;
biroul
directorului
. ♢
subdiviziune
în
cadrul
unui
minister
sau
organ
central
care
conduce
o
anumită
ramură
de
activitate
. III.
totalitatea
(
sistemul
)
organelor
cu care se
dirijează
un
vehicul
. ♢
parte
mobilă
a
ampenajului
vertical
cu
ajutorul
căruia
pilotul
manevrează
avionul
în
plan
orizontal
. (< fr.
direction
, lat.
directio
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia directii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK