definiția calai definiție dex

calai

găsește rime pentru calai
Cuvinte apropiate: alai, bălai, bălăi, cala, calaj, calao, calat, cală, calăf, calci, cali, camai, căfăi, călaf, călai, călaie, călări, călăsi, călău, călâi, călâie, călâu, călcâi, căli, căsăi, cășăi, cățăi, căzăi, câcăi, câlă, câlți, cârâi, clăi, hălăi, lălăi, lălăi, mălai (pl. mălaiuri), mălai (pl. mălaie), mălăi, nălăi, pălăi, sălai, țălăi

CALÁ,

calez, vb. I. Tranz. A imobiliza intenționat un organ sau o piesă de mașină înainte ca aceasta să intre în funcțiune. 2. A fixa orizontal, cu ajutorul nivelei, suportul unui aparat topografic de vizare. – Din fr. caler.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia calai

CALÁ

vb. (TOP., TEHN.) a orizontaliza. (~ un aparat topografic de vizare.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia calai

calá

vb., ind. prez. 1 sg. caléz, 3 sg. și pl. caleáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia calai

cála

s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia calai

A CAL//Á ~éz

tranz. 1) (vehicule sau roțile lor) A imobiliza, cu ajutorul unei cale. 2) (piese mecanice) A pune în poziție fixă. /<fr. caler
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia calai

CÁLA

s.f. Golf mic format prin înecarea ravenelor sau a văilor torențiale, dar mai ales a dolinelor. [< sp. cala].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia calai

CALÁ

vb. I. tr., refl. 1. A potrivi; a (se) imobiliza (o piesă, un organ de mașină). 2. A așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. [< fr. caler].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia calai

CALÁ

vb. tr. 1. a imobiliza o piesă, un organ de mașină înainte ca acesta să intre în funcțiune. 2. a așeza la orizontală suportul unui aparat topografic de vizare. (< fr. caler)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia calai

CĂLÁI

s. v. email, glazură, smalț.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia calai

CĂLẮU,

călăi, s.m. Bărbat însărcinat cu executarea osândiților la moarte; gâde, hoher. ♦ Fig. Om crud, sângeros, care supune pe cineva la chinuri; tiran, ucigaș. – Din țig. kalo „negru”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia calai

CĂLĂU

s. gâde, (rar) torționar, ucigător, (înv. și reg.) hingher, (reg.) hoher, (înv.) gealat, măcelar, speculator. (~ executa pe cei condamnați la moarte.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia calai

călău

s. m., art. călăul; pl. călăi, art. călăii (sil. -lă-ii)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia calai

CĂLẮ//U ~i

m. 1) Persoană care execută condamnații la moarte. 2) fig. Om crud; om plin de răutate. [Sil. că-lău] /<țig. kalo
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia calai

călắu (călắi),

s.m. – 1. Gîde. – 2. Tiran, asupritor. Țig. kalo „negru” și „țigan” (Miklosich, Zig., 229; Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 272; Gáldi, Dict., 226); cf. rezervele lui Graur 132. Se explică prin împrejurarea că se recrutau călăi exclusiv dintre sclavii țigani, întrucît îndeletnicirea lor era considerată extrem de rușinoasă. Cf. și sp. caló, și probabil lat. med. caloforcium „furcă”, de unde fr. califourchon, în care primul element nu a fost explicat pînă acum (Littré și Dauzat îl consideră inexplicabil; Schuchardt propunea o imposibilă der de la caballus; Gamillscheg presupune un *confurcium și Bloch-Wartburg recunoaște cuvîntul breton kall „testicule”). Cel mai probabil este că lat. caloforcium însemna, cum atestă glosele „furca gîdelui”. Pentru Lahovary 321, călău este cuvînt autohton, anterior invaziei indoeurop.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia calai

călấi, -ie,

călấi, -ie, adj. (reg.) (mai ales la sg. f.; despre apă) neîncălzită bine, călduță.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | definitia calai

CĂLẤU, -IE,

călâi, adj. (Reg.) 1. (Despre lemne) Verde, neuscat. ♦ (Despre fructe) Necopt. 2. Călduț. – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia calai

CĂLÂU

adj. v. căldicel, căldișor, călduț, încropit.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia calai

călîi (-îie),

adj. – 1. Călduț, potrivit, blînd. – 2. Crud, verde (mai ales în expresia grîu călîi, grîu care nu s-a copt). Origine incertă. Pare a fi un der. expresiv de la cald, cu suf. -îi, ca în lălîi, molîu, caz în care s-ar afla în locul lui *căldîi. După Pușcariu, Dacor., III, 661, din lat. *calaneus (de la calere), cu -l- păstrat în chip inexplicabil; după Giuglea, Dacor., III, 618, din gr. ϰαλλάϊνος „verde, necopt”, fonetic și semantic dificil de acceptat.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia calai
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi