definiția albastrii definiție dex

albastrii

găsește rime pentru albastrii
Cuvinte apropiate: albăstri, albăstrit, albăstriu, albăstrui

a cânta de inimă albastră

expr. a cânta melodii triste / melancolice.

ALBÁSTRU, -Ă

, albaștri, -stre, adj., s.n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ♢ Expr. Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă. 2. S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde și indigo; culoarea descrisă mai sus; albăstreală, albăstrime. ♢ Albastru de metilen = colorant albastru (1) întrebuințat în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru. – Lat. albaster (< albus).

ALBÁSTRU

adj., s. 1. adj. (Olt.) turchez. (Culoarea ~.) 2. adj. v. senin. 3. s. v. seninătate.

albástru

adj. m., pl. albáștri; f. sg. albástră, pl. albástre

albástru

s. n., art. albástrul, g.-d. art. albástrului

ALBÁ//STRU2 ~stră (~ștri, ~stre)

Care are culoarea cerului senin. ♢ Inimă ~stră tristețe, melancolie. /<lat. albaster

ALBÁSTRU1

n. 1) Culoare a spectrului solar care se află între violet și verde, având nuanța cerului senin. 2) Colorant cu această culoare. Verdele se obține combinând ~ cu galben. [Sil. -bas-tru] /<lat. albaster

albástru (albástră),

adj. – De culoarea cerului senin. – Mr. albastrucenușiu, fumuriu”. Lat. *albaster, de la albus (Pușcariu 56; Candrea-Dens., 37; REW 319; DAR). S-a spus probabil la început despre cerul ușor înnorat, prin urmare albicios (cf. mr.); astăzi indică numaialbastru ca cerul”. Cf. Densusianu, GS, II, 324. Der. albăstrea, s.f.; albăstreală, s.f.; albăstri, vb. ( a da culoare albastră; a clăti rufele cu albăstreală); albăstrime, s.f. (culoare albastră; boierime); albăstriță, s.f.; albăstriu, adj. Sensul lui albăstrealăalbastru de rufe” (cf. fr. bleu anglais) nu apare în nici un lexic, cu toate că este cuv. foarte uzual și singurul care explică sensul lui albăstrime de „boierime”, adicăoameni cu cămașa scrobită”.

albastru, -ă,

albaștri, -e adj. (d. o situație, o conjunctură etc.) neplăcut; nefavorabil

albástru-azuríu

adj. m., pl. albáștri-azuríi, art. albáștrii-azuríii; f. albástră-azuríe, pl. albástre-azuríi

albástru-deschís

adj. m., pl. albáștri-deschís, art. albáștrii-deschís; f. albástră-deschís, pl. albástre-deschís

ALBĂSTRÍ

, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

ALBĂSTRÍ

vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. v. învineți. 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

albăstrí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. albăstreáscă

A SE ALBĂSTR//Í mă ~ésc

intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți. /Din albastru

A ALBĂSTR//Í ~ésc

tranz. A face să se albăstrească; a face să fie albastru. /Din albastru

ALBĂSTRÍU, -ÍE

, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu.

ALBĂSTRÍU

adj. v. albăstrui.

albăstríu

adj. m., f. albăstríe; pl. m. și f. albăstríi

ALBĂSTR//ÍU ~íe (~íi)

Care bate în albastru. /albastru + suf. ~iu

ALGE ALBÁSTRE

s. pl. (BOT.) cianoficee (pl.).

Bárbă-Albástră

s. pr. m.

bárbă-albástră

s. m. invar.

Bárbă-Albástră

(personaj) s. propriu m., g.-d. lui Bárbă-Albástră

bárbă-albástră

(bărbat care schimbă nevestele) s. m., g.-d. lui bárbă-albástră

băiat cu ochii albaștri

expr. (iron.) 1. lucrător al Securității din anii dictaturii ceaușiste. 2. lucrător SRI.

carte albastră

expr. hotârâre / sentință judecătorească.

CORB-ALBÁSTRU

s. v. dumbrăveancă.

corb-albástru

s. m., pl. corbi-albáștri

Doamne fereastră și o bucat’ de ușă albastră

expr. (adol., glum.) Doamne ferește!

doi ochi albaștri

expr. țuică de prune.

LUMÂNĂRICĂ-ALBÁSTRĂ

s. v. lumânărica-pământului.

MOLOTRU ALBÁSTRU

s. v. sulfină albastră.

MUSCĂ-ALBÁSTRĂ

s. v. viermănar.

múscă-albástră

s. f.

scrumbíe albástră

s. f. + adj.

SCRUMBIE ALBASTRĂ

s.f. (Iht.) Pește din fam. scombridae, denumit astfel datorită colorației sale, mai cunoscut însă ca macrou (Scomber scomber). – V. macrou.

scrumbíe-albástră

(pește) s. f., g.-d. art. scrumbíei-albástre; pl. scrumbíi-albástre
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar