definiția întors definiție dex

ÎNTÓRS², -OÁRSĂ,

întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ♢ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ♢ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.

ÎNTÓRS¹

s.n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – V. întoarce.

ÎNTÓRS

s. 1. întoarcere, retur. (Dus și ~.) 2. v. ră-sucire. 3. v. răsturnare.

ÎNTÓRS

adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meșteșugit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.

ÎNTÓRS

adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)

întórs

s. n.

ÎNT//ÓRS ~oársă (~órși, ~oárse)

1) v. A ÎNTOARCE și A SE ÎNTOARCE. ♢ A face cale ~oarsă a se întoarce. 2) (despre obiecte) Care are formă încovoiată. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală; sucit. Fire ~oarsă. /v. a întoarce

a avea loc de întors / de manevră

expr. a avea condiții favorabile pentru desfășurarea unei activități

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors

expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

a da la întors

expr. (deț.) 1. a schimba subiectul discuției. 2. a face tot posibilul pentru a schimba părerea cuiva despre un deținut.

a face cale întoarsă

expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce.

a-i întoarce

(cuiva) stomacul pe dos expr. a scârbi (pe cineva), a-i face greață (cuiva).

a întoarce

(pe cineva) pe partea cealaltă expr. a bate foarte rău (pe cineva).

a întoarce cu acul pe cineva

expr. (intl., înv.) a fura banii cuiva.

a întoarce nasul / spatele

(cuiva) expr. a ignora ostentativ (pe cineva).

a întoarce pe cineva de gologani

expr. a fura banii cuiva.

a întoarce șpilul

expr. (intl.) a dejuca planurile (cuiva).

a întoarce șurubul

(cuiva) expr. (intl.) a pregăti (cuiva) o capcană.

a o da întoarsă

expr. (intl.) 1. a minți. 2. a schimba conținutul unei declarații anterioare; a se dezice de o afirmație anterioară.

a o da la întors

expr. a se dezice de o afirmație anterioară.

a o întoarce ca la Ploiești

expr. a se dezice de o afirmație anterioară.

a se duce bou și a se întoarce vacă

expr. (peior.) a rămâne la fel de prost ca la început (după o călătorie de studii, după o perioadă de instruire etc.).

cioc-întórs

(zool.) s. m.

cioc-întórs

(zool.) s. m.

cu dus și întors

expr. riscant.

ÎNTOÁRCE,

întórc, vb. III. I. 1. Refl. și tranz. A se înapoia² sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni² sau a face să revină. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ Refl. A se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială. 2. (Pop.) A-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească. ♦ Tranz. A retrage o vorbă, o promisiune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a întors ploaia în ninsoare. ♢ Expr. (Refl.) A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea. A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziția, a se îmblânzi, a se muia. ♦ Tranz. (Înv.) A traduce un text dintr-o limbă în alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta). ♢ Expr. Tranz. și refl. A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla. ♦ Spec. A învârti, a răsuci resortul unui mecanism. A întoarce ceasul. ♦ Tranz. (Pop.) A jugăni (un animal). 2. Tranz. și refl. A(-și) mișca, a(-și) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea în altă direcție decât cea inițială. ♢ Expr. (Tranz.) A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se întoarce (cuiva) mațele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greață; fig. a fi dezgustat, scârbit. III. Tranz. 1. A schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau față de poziția firească ♢ Expr. A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă. A (o) întoarce și pe o parte (sau față) și pe alta = a examina amănunțit, a discuta în detaliu. ♦ A da filele unei cărți, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi. ♢ Expr. A întoarce foaia = a-și schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în față. ♢ Expr. A(-și) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-și schimba comportarea, atitudinea în rău față de cineva. ♦ A învârti paiele, lanul etc. astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da îndărăt, a restitui. ♢ Expr. A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior. ♦ Fig. A răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea. ♦ (Determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) A răspunde, a replica (cu ostentație, cu impertinență). – Lat. intorquere.

ÎNTOÁRCE

vb. 1. a se înapoia, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Când te-ai ~ acasă?) 2. v. recidiva. 3. v. reflecta. 4. v. replica. 5. v. răsuci. 6. (pop.) a cârni. (~ cârma spre dreapta.) 7. a da. (A ~ filele la o carte.) 8. v. răsturna. 9. v. îndrepta.

ÎNTOÁRCE

vb. v. analiza, castra, comenta, da, explica, interpreta, înapoia, jugăni, metamorforza, modifica, plăti, preface, preschimba, reda, restitui, schimba, scopi, steriliza, tălmăci, tâlcui, traduce, transforma, transpune.

A se întoarce

≠ a avansa

întoárce

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întórc, perf. s. 1 sg. întorséi, 1 pl. întoárserăm; part. întórs

A ÎNTOÁRCE întórc 1

. tranz. 1) A face să se întoarcă. ♦ ~ ceasul a răsuci arcul ceasului (pentru a-l face să meargă). 2) fam. (despre o boală) A lovi din nou; a înturna. Gripa l-a întors. 3) A schimba cu locul astfel încât o parte să ocupe poziția alteia. ~ fânul. ♦ ~ pe o parte și pe alta a cerceta amănunțit. ~ casa pe dos a face dezordine în casă. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-și schimba atitudinea față de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau părți ale corpului) A mișca într-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferență sau supărare față de cineva. 5) (bani, lucruri) A da înapoi; a înapoia; a restitui. ♦ ~ cuvântul a răspunde urât. ~ binele (sau răul) făcut a răsplăti pe cineva pentru o faptă bună (sau rea). ~ vizita a face o vizită de răspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele sexuale; a jugăni. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrară. A întors-o în frig. /<lat. intorquere

A SE ÎNTOÁRCE mă întórc

intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se înapoia; a se înturna. ~ acasă. 2) A veni din nou; a reveni. ~ la părerea inițială. 3) A-și schimba direcția inițială, luând-o în altă parte. ♢ A i se ~ cuiva mațele (sau stomacul) pe dos a i se face greață. S-a întors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. ~ într-un călcâi a fi sprinten la treabă; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere

întoarce,

întorc v.t. (intl.) 1. a fura. 2. a riposta.

întors pe dos

expr. indispus, deprimat, mohorât, trist.

întors pe dos

expr. indispus, deprimat, mohorât, trist.