definiția top definiție dex

top

găsește rime pentru top
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: bop, cop, dop, hop, mop, op, pop, pop, stop, șop (s.m.), șop (s.n.), tap, tip, tip, toc, tod, tog, toi (vb.), toi (s.n.), tom, ton, ton, top, topi, topo, tor, tos, tot (slovac), tot (pron.), tox, trop, țop
Cuvinte apropiate: bop, cop, dop, hop, mop, op, pop, pop, stop, șop (s.m.), șop (s.n.), tap, tip, tip, toc, tod, tog, toi (vb.), toi (s.n.), tom, ton, ton, top, topi, topo, tor, tos, tot (slovac), tot (pron.), tox, trop, țop

TOP2

, topuri, s.n. Clasament al preferințelor pentru spectacole, actori, bucăți muzicale, manifestări artistice etc., pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști, direct sau prin corespondență. – Din engl. top.

TOP1

, topuri, s.n. 1. Pachet de hârtie sau de carton (cuprinzând un anumit număr de coli). 2. (Pop.) Pachet de bumbac (cu un anumit număr de legături). 3. (Înv.) Val de postav. – Din tc. top.

TOP

s. testea, (reg.) conț, (înv.) ris, rismă. (~ de hârtie.)

TOP

s. v. clasament.

TOP

s. v. tun.

top

(pachet, clasament) s. n., pl. tópuri

TOP1 ~uri

n. 1) Balot de hârtie cu un număr fix de coli. 2) Parte superioară (sub aspect calitativ) a ceva; frunte. /<turc. top

TOP2 ~uri

n. Clasament al preferințelor pentru unele opere, artiști sau oameni politici, stabilit pe baza punctajului oferit de public sau de specialiști. /Cuv. engl.

top (-puri),

s.n. – 1. Pachet de 480 de foi de hîrtie. – 2. Bucată, sul de pînză. – 3. O anumită cantitate din același articol comercial. – Mr. top(ă.) Tc. toprol” (Roesler 604; Șeineanu, II, 363; Lokotsch 2089; Ronzevalle 117), cf. ngr. τόπί, alb., bg. top. Este dubletul lui top (megl. top), s.n. (tun), sec. XVIII, înv. – Der. toptan, s.n. (vînzare cu grămada), din tc. toptan, mr. tuptane, cf. bg. toptan; toptangiu, s.m. (angrosist); toptangerie, s.f. (comerț cu toptanul); topciu, s.m. (înv., artilerist, tunar), din tc. topci (Șeineanu, III, 123), cf. ngr. τοπτζής, bg. topčija; tophane(a), s.f. (arsenal), din tc. tophane, înv.

TOP1-

v. topo-.

–TOP2

Element secund de compunere savantă cu semnificațialoc”, „regiune”. [< fr. -top, cf. gr. topos].

TOP3

s.n. (Anglicism) 1. Vârf, parte superioară. ♦ Ceea ce se situează în partea superioară. 2. Clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale etc. pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialiști. [< engl. top].

TOP4

s.n. Semnal scurt care previne un auditoriunoteze o indicație într-un moment precis. ♦ (Telev.) Impuls de curent de scurtă durată, servind pentru sincronizare. [< engl., fr. top].

TOP2(O)-, -TÍP, -TIPÍE

elem.model, tip”, „caracter”, „imprimare”, „tipărire”, „tipografie”. (< fr. typ/o/-, -type, -typie, cf. gr. typos)

TOP3(O)-, -TÓP, -TOPÍE

elem.loc, regiune, așezare”. (< fr. top/o/-, -tope, -topie, cf. gr. topos)

TOP2

s. n. 1. semnal scurt care previne un auditoriunoteze o indicație într-un moment precis. 2. (tv.) impuls de curent de scurtă durată, pentru sincronizare. (< engl., fr. top)

TOP1

s. n. clasament al preferințelor pentru unele spectacole, actori, bucăți muzicale. (< engl. top)

de top

expr. (pub.) foarte bun; valoros.

ȚOP

interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țúpa interj.] – Onomatopee.

țop/țop-țóp

interj.

ȚOP

interj. 1) (se folosește drept strigăt când cineva face o săritură). 2) (se folosește pentru a exprima o schimbare bruscă de situație sau de atitudine). /Onomat.

țop

, țopi, s.m. (reg.) 1. coadă de păr înnodată cu o panglică făcută de fetele de la țară. 2. floare artificială purtată la nunți.

țop

interj. – Exprimă ideea de salt sau de săritură neașteptată. – Var. țup(a), țopa. Creație expresivă: cf. hop, țuști și REW 8960b, sb., slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Der. țopăi (var. țupăi), vb. (a sări, a sălta; a dansa prost); țopăială, s.f. (săritură; dans); țoapă, s.f. (mitocan, dobitoc); țopîrlă (var. țopîrcă), s.f. (țăran, bădăran); țopîrlan, s.m. (mîrlan, mitocan), cf. ngr. τσοπάνης.

țop (-pi),

s.m. – 1. Panglică, fundă. – 2. Poreclă dată moților, care obișnuiesc să-și împletească părul. Germ. Zopf, prin intermediul săs. tsôp (Borcea 216). În ciuda afirmației acestui autor, nu are nimic în comun cu țopîrlan, cel puțin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturală, între țop și țoapă.

țopi

s.m. pl. (reg.) nume dat moților.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar