Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția varf definiție dex
varf
găsește rime pentru
varf
Cuvinte apropiate:
farf
,
garf
,
sarf
,
șarf
,
tarf
,
var
(unitate de măsură),
var
(oxid de calciu),
vara
,
vară
,
vară
,
vari
,
văr
,
văra
,
vârf
,
vârî
,
zarf
a o ciocăni la vârf
expr. (adol., obs.)
a se
masturba
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia varf
VÂRF
,
vârfuri
, s.n.
1.
Partea
cea
mai de
sus
(
ascuțită
) a unor
obiecte
înalte
(
case
,
copaci
etc.) sau a
anumitor
forme
de
relief
(
deal
,
munte
). ♢ Expr.
Asta pune
(sau,
rar
,
face
)
vârf (la toate)
= asta
întrece
orice
închipuire
sau
așteptare
, este din
cale
-
afară
.
(
Plin
) cu vârf
sau
încărcat
cu vârf
=
plin
de tot, până
sus
. ♦ Fig. (La pl.)
Persoanele
care se
află
în
fruntea
unei
organizații
politice
,
sociale
sau
administrative
, a unui
grup
social
etc. ♦ (
Rar
)
Partea
de
deasupra
,
suprafața
unei
ape
.
Vârful
Oltului
.
2.
Capăt
,
extremitate
(
ascuțită
) a unui
lucru
.
Vârful
coloanei
. ♦
Spec
.
Extremitate
a unei
părți
a
trupului
omului
sau
animalelor
. ♢
Loc
. adv.
Din
vârful
buzelor
= de
mântuială
,
superficial
;
batjocoritor
,
sfidător
,
ironic
. (În
legătură
cu
verbe
de
mișcare
)
În
vârful
(sau
pe
vârfurile
)
degetelor
(sau
picioarelor
) =
tiptil
,
încet
, cu
grijă
,
fără
zgomot
, ca să nu
simtă
nimeni
. ♢ Expr.
A i se
sui
(cuiva)
părul
în
vârful
capului
= a i se
ridica
(cuiva)
părul
de pe
cap
(de
frică
, de
spaimă
)
A i se
sui
(cuiva)
tot
sângele
în
vârful
capului
, se
spune
când
cineva se
aprinde
la
față
din
cauza
furiei
, a
rușinii
etc.
A
vorbi
în
(sau
din
)
vârful
limbii
(sau
buzelor
) = a
vorbi
peltic
;
p. ext.
a
vorbi
afectat
.
3.
Punctul
de
intersecție
a
laturilor
unui
unghi
sau
ale
unui
triunghi
, a
muchiilor
unei
piramide
etc.
4.
Fig.
Moment
de
intensitate
maximă
a unei
activități
. ♢
Ore
de vârf
=
a)
(în
legătură
cu
mijloace
de
transport
,
magazine
sau alte
unități
de
servire
a
populației
)
ore
de
afluență
maximă
, de
mare
aglomerație
și de
solicitare
intensă
;
b)
(în
legătură
cu
sursele
de
apă
, de
energie
electrică
, de
gaze
)
ore
în care
consumul
este
foarte
intens
.
Vârf de
consum
=
cantitate
maximă
de
energie
electrică
necesară
abonaților
unei
rețele
electrice
la
anumite
ore
de
zi
sau în
anumite
perioade
ale
anului
. – Din sl.
vrŭhŭ
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia varf
VÂRF
s.
1.
(GEOGR.)
creastă
,
creștet
,
culme
,
pisc
, (
rar
)
obârșie
, (înv. și
reg
.)
sâmcea
, (
reg
.)
piscan
,
spic
,
tigvă
,
titilă
,
vârvare
, (Transilv.)
picui
, (Mold., Transilv. și
Maram
.)
țiclău
, (înv.)
suiș
.
(
Alpiniștii
au
ajuns
pe ~ul
muntelui
.)
2.
bot
,
cap
,
capăt
,
cioc
.
(~ al unui
obiect
ascuțit
.)
3.
cap
,
capăt
,
extremitate
. (~ul
bastonului
.)
4.
buric
.
(Și-a
fript
~ul
degetelor
.)
5.
(
COR
.)
v.
poantă
.
6.
vârf
vegetativ
v.
con
vegetativ
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia varf
Vârf
≠
bază
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia varf
vârf
s. n., pl.
vârfuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia varf
VÂRF ~uri
n.
1)
Partea
de
deasupra
(
ascuțită
) a
obiectelor
înalte
;
creastă
.
~ul
acoperișului
.
~ul
copacului
.
♢
Cu ~
încărcat
până
sus
;
foarte
plin
.
Cu ~ și
îndesat
mai
mult
decât
trebuie
; cu
prisosință
.
Asta pune
(
sau
face
)
~ (la toate)
asta e
peste
orice
măsură
; asta este din
cale
-
afară
. 2)
Partea
cea
mai
înaltă
a unui
munte
sau a unui
deal
;
culme
;
creastă
;
coamă
;
spinare
;
creștet
;
pisc
. 3)
Capătul
(de
obicei
mai
ascuțit
) al unui
obiect
sau
organ
.
~ul
cuțitului
. ~ul
degetului
. ♢
Din ~ul
buzelor
a) de
mân
-tuială; b) cu
dispreț
;
sfidător
. 4)
Punct
de
întretăiere
a
două
laturi
ale
unei
figuri
geometrice
. 5)
fig
.
Moment
central
în
desfășurarea
unei
activități
.
~ul
adunării
. ♢
Ore
de ~
ore
cu o
mare
aglomerație
sau cu o
solicitare
intensă
. 6)
la pl
.
Totalitate
a
persoanelor
de
frunte
ale
unei
societăți
,
clase
,
organizații
. /<sl.
vruhu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia varf
vîrf (-furi),
s.n. –
1.
Partea
cea
mai
înaltă
a unui
lucru
. –
2.
Capăt
,
extremitate
. –
3.
Pisc
,
culme
. –
4.
Ac
,
partea
ascuțită
a unui
lucru
. –
5.
Moment
crucial
,
intensitate
maximă
. – Var. înv.
vîrh, vîrv,
și der. Megl.
vrău
.
Sl.
vrŭchŭ
(Miklosich,
Lexicon
,
78; Cihac, II, 448; Conev 39), cf. bg.
vrăh,
ceh
.
vrch.
– Der.
vîrhovnic,
s.m. (
șef
,
conducător
), înv., din sl.
vrŭhovĭnikŭ
;
vîrfar,
s.n. (
țăpoi
,
furcoi
);
vîrfare,
s.f. (
culme
,
pisc
; Olt.,
panglică
la
codițe
), din bg.
vrăhari
(
Candrea
);
vîrfelnic,
s.m. (
personalitate
),
formație
artificială
puțin
folosită
;
vîrfui,
vb. (a
face
vîrf; a
termina
un
stog
; a
scoate
vîrf; a
umple
ochi
, în
exces
);
învîrfui,
vb. (a
umple
, a
încărca
excesiv
). Cf.
vîrșe, covîrși, obîrșie, sfîrși.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia varf
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK