Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția caleasca definiție dex
caleasca
găsește rime pentru
caleasca
Cuvinte apropiate:
calească
,
caleașcă
,
căleatcă
CALEÁSCĂ
s.f. v.
caleașcă.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia caleasca
CALEÁȘCĂ,
calești
, s.f. (Înv.)
Trăsură
elegantă
, pe
arcuri
foarte
flexibile
. [Var.: (înv.)
caleáscă
s.f.] – Din
rus
.
koleaska.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia caleasca
CALEÁȘCĂ
s. (
ieșit
din
uz
)
echipaj
, (pop.)
rădvan
, (
reg
.)
hinteu
, (Mold.)
butcă
.
(
Călătorea
într-o ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia caleasca
caleáșcă
s. f., g.-d.
art
.
caléștii
;
pl.
caléști
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia caleasca
caleáșcă (caléști),
s.f. –
Trăsură
elegantă
, pe
arcuri
foarte
flexibile
. – Mr.
caleașcă
. Cuvîntul a
putut
intra
în
rom
. pe mai
multe
căi
,
deoarece
apare
în
multe
limbi
europene
. Pare a fi de
origine
cehă
,
kolesa
(de la
kolo
„
roată
”), de
aici
germ.
Kalesche
, it.
calessa
, fr.
calèche
(› sp.
calesa
). Cf. pe de altă
parte
, tc.
kaleșka
, bg.
kaliaska
, mag.
kalicka
,
pol
.
kolasa
,
rus
.
koljaska
. În
rom
. pare să fi
intrat
din tc. sau din
rus
. (din bg., după Conev; însă
istoria
cuvîntului bg. nu este
clară
; din mag. după Gáldi,
Dict.,
112). Meyer,
Neugr.
St
.,
II, 74,
îl
derivă
din
rom
. ngr. ϰαλιάσϰα.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia caleasca
caleașcă,
calești
s.f. (deț.)
1.
dispozitiv
format
dintr-o
ață
cu o
greutate
legată
la un
capăt
, cu
ajutorul
căreia
se
transmite
prin
vizetă
, de la o
încăpere
la alta,
obiecte
sau
mesaje
.
2.
orice
metodă
de
transmitere
ilegală
a
informației
într-un
penitenciar
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia caleasca
CĂLÍ,
călesc
, vb.
IV
.
I. 1.
Tranz. A
mări
duritatea
și
rezistența
unui
metal
sau a unui
aliaj
prin
răcire
bruscă
după o
încălzire
la
temperatură
înaltă
; a
oțeli
.
2.
Tranz. și refl. Fig. A (se)
întări
, a (se)
consolida
, a (se)
oțeli
.
II.
Tranz. A
prăji
în
grăsime
un
aliment
, în
special
varza
. – Din sl.
kaliti.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia caleasca
CĂLÍ
vb.
(
TEHN
.)
1.
a
oțeli
, (pop.) a
iuți
.
(~
oțelul
.)
2.
a
oțeli
, (
reg
.) a
pânzui
.
(~
tăișul
unui
instrument
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia caleasca
CĂLÍ
vb. v.
ameți
,
chercheli
,
fortifica
,
îmbăta
,
întări
,
turmenta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia caleasca
călí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
călésc
,
imperf. 3 sg.
căleá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
căleáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia caleasca
A CĂL//Í ~ésc
tranz.
1)
(
metale
sau
aliaje
metalice
)
A
face
dur
și
rezistent
supunând
unei
operații
consecutive
de
încălzire
puternică
și de
răcire
bruscă
. 2)
(
persoane
)
A
face
să se călească. 3)
(mai
ales
legume
)
A
prăji
în (
multă
)
grăsime
. /<sl.
kaliti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia caleasca
A SE CĂL//Í mă ~ésc
intranz. (
despre
persoane
)
1) A
supune
organismul
unui
sistem
de
proceduri
(
băi
de
apă
,
aer
,
soare
)
pentru
a-i
mări
rezistența
față
de unele
condiții
nefavorabile
ale
mediului
. 2)
fig.
A
deveni
puternic
și
rezistent
prin
adaptarea
la
diferite
greutăți
; a se
oțeli
. /<sl.
kaliti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia caleasca
CĂLÍ
vb.
IV
. În
gastronomie
, a
prăji
un
aliment
în
puțină
grăsime
,
înainte
de
prepararea
propriu
-
zisă
,
pentru
a
coagula
suprafața
acestuia
sau a-l
rumeni
,
pentru
a
colora
astfel
preparatul
.
Dictionar: Dictionar gastronomic explicativ - DGE
|
definitia caleasca
călí (călésc, călít),
vb. –
1.
A
oțeli
. –
2.
A
întări
, a
consolida
, a
oțeli
. –
3.
A
găti
(mai
ales
varză
), punînd să
fiarbă
cu
untură
de
porc
și
slănină
. –
4.
(Refl.) A se
ameți
, a se
chercheli
. – Mr.
călescu
„a încăli; a
sătura
; a
îmbăta
”; megl.
călit
,
adj. Sl.
kaliti
„a
răcori
, a
modera
” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
24;
Lexicon
,
280; Cihac, II, 38); cf. bg.
kaljă
, slov.
kaliti
. Conev 76
derivă
cuvîntul
rom
.
direct
din bg. – Der.
căleală
, s.f. (
oțelire
,
călit
;
stare
sufletească
;
beție
);
călitură
, s.f. (
oțelire
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia caleasca
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK