caleáșcă (caléști),
s.f. – Trăsură elegantă, pe
arcuri foarte flexibile. – Mr.
caleașcă. Cuvîntul a
putut intra în
rom. pe mai
multe căi, deoarece
apare în
multe limbi europene. Pare a fi de origine
cehă,
kolesa (de la
kolo „
roată”), de
aici germ.
Kalesche, it.
calessa, fr.
calèche (› sp.
calesa). Cf. pe de altă
parte, tc.
kaleșka, bg.
kaliaska, mag.
kalicka,
pol.
kolasa,
rus.
koljaska. În
rom. pare să fi intrat din tc. sau din
rus. (din bg., după Conev; însă
istoria cuvîntului bg. nu este
clară; din mag. după Gáldi,
Dict., 112). Meyer,
Neugr. St., II, 74,
îl derivă din
rom. ngr. ϰαλιάσϰα.