Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția caia definiție dex
caia
găsește rime pentru
caia
Cuvinte apropiate:
aia
,
baia
,
băia
,
cabă
,
caca
,
cadă
,
cafa
,
cafă
,
caia
,
caiac
,
caic
,
caid
,
caid
,
cailă
,
cais
,
caisă
,
cajă
,
cala
,
cală
,
camă
,
cana
,
cană
,
cană
,
capă
,
capia
,
cara
,
caria
,
casa
,
casă
,
casia
,
cașa
,
cașă
,
cata
,
cața
,
cață
,
cauă
,
cavă
,
cavia
,
caza
,
cază
,
căca
,
căi
,
căilă
,
căina
,
căit
,
căiță
,
căpia
,
căra
,
căta
,
câi
,
câlă
,
câră
,
câță
,
maia
,
maia
,
maia
,
paia
,
raia
,
raia
,
râia
,
saia
,
șăia
,
tăia
CAIÁ,
caiele
,
s.f.
Cui
de
oțel
moale
folosit
pentru
prinderea
potcoavelor
la
animale
. [Pr.:
-ca-ia
] – Cf. tc.
kayar
„
potcoavă
cu
colți
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia caia
caiá
s. f.,
art
.
caiáua
,
g.-d.
art
.
caiélei
;
pl.
caiéle
,
art
.
caiélele
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia caia
CAIÁ caiéle
f.
Cui
cu
ajutorul
căruia
se
prinde
potcoava
de
copita
calului
sau a
altor
animale
de
tracțiune
. [
Sil
.
ca-ia
] /<
turc
.
kayar
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia caia
caiá (caiéle)
, s.f. –
Cui
de
potcoavă
. Tc.
kaye
, cf.
kayar
„
potcoavă
cu
țepi
,
împotriva
alunecării
” (Șeineanu, II, 76; Tiktin;
DAR
). După Scriban, din germ.
Keil,
ipoteză
puțin
probabilă
(după Philippide,
Principii
,
33, din lat. *
clavella
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia caia
CĂÍ,
căiesc
, vb.
IV
. Refl. A-i
părea
cuiva
rău
, a
regreta
, a
recunoaște
că a
greșit
. ♦ Tranz. (
Rar
) A
compătimi
pe cineva; a
căina
. – Din sl.
kajati
sen
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia caia
CĂÍ
vb.
1.
a se
pocăi
, a
regreta
, (
reg
.) a se
măcădui
, (prin Transilv. și Mold.) a(-și)
bănui
, (prin Transilv.) a
șăinăli
, (înv.) a se
înfrânge
, a
jeli
, a
jelui
, a se
scârbi
, a se
smeri
.
(Se ~
pentru
cele
făcute
.)
2.
v.
pocăi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia caia
CĂÍ
vb. v.
căina
,
compătimi
,
deplânge
,
plânge
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia caia
căí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
căiésc
,
imperf. 3 sg.
căiá;
conj. prez. 3 sg. și pl.
căiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia caia
A SE CĂ//Í mă ~iésc
intranz
. A fi
cuprins
de
regret
; a-i
părea
rău
; a
regreta
. /<sl.
kajati
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia caia
căí (-ăésc, -ít),
vb. –
1.
A
căina
, a
compătimi
pe cineva. –
2.
(Refl.) A
regreta
, a-i
părea
rău
, a avea
remușcări
. Sl.
kajati sę, kajǫ sę
„a
face
penitență
” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
24;
Lexicon
,
285; Cihac, II, 37). Cf.
căina
și
pocăi
.
Der.
căială,
s.f. (
regret
,
remușcare
);
căință
,
s.f. (
părere
de
rău
);
necăință,
s.f. (
lipsă
de
căință
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia caia
IARBĂ-DE-PE-MARGINEA-CĂII
s. v.
timoftică
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia caia
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK