căințe, s.f. Părere de rău, regret, remușcare. – Căi + suf. -ință.
s. v. regret.
s. f. (sil. -in-ță), g.-d. art. căínței; pl. căínțe
f. Părere de rău cauzată de o nereușită sau de o faptă nesocotită; mustrare de cuget; remușcare; regret. [Sil. că-in-] /a (se) căi + suf. ~ință