áripă (-pi),
s.f. –
1. Organ care
servește la
zbor. –
2. Simbol a tot ce
străbate spațiul cu
repeziciune. –
3. Ocrotire,
protecție. –
4. Piesă de
aparat care
prezintă asemănare cu aripa
păsărilor. –
5. Capăt,
flanc al unei
trupe dispuse în
ordine de
bătaie. –
6. Parte laterală a unei
clădiri. –
7. Parte a unui
automobil care
seamănă cu o aripă. –
8. Paletă a
roții unei
mori de
apă. – Mr.
aripă, areapită, megl.
(i)aripă. Lat.
ālĭpēs „
înaripat”,
probabil aplicat la
început la
obiectele care
prezentau vreo asemănare cu
aripile păsărilor (ca de
ex.
paleta roții hidraulice), și
apoi generalizat, în
locul lat.
ala. Cf. calabr.
alapa, prov.
aubo, arbro, fr.
aube, v. cat.
álep, sp.
álabe, toate cu
sensul spaniol, care
coincide cu
sensul 8; cf. și
cors.
álaba „
oblon” și
port.
aba „
margine”. Mai
multe materiale în Corominas, I, s. v.
álabe.
Etimologia alipes,
propusă de Densusianu,
Hlr., 30, este
pentru REW 310 „begrifflich unmöglich”.
Evoluția semantică prezintă în
mod cert dificultăți; în
ciuda acestui fapt, această
ipoteză pare însă mai
plauzibilă decît
celelalte. După Pușcariu 123, „unbekannt, obwohl
im ersten Teil
des Wortes
ala zu erkennen
ist”.
Același autor, în
DAR, s-a
decis în
favoarea lat.
alapa „
palmă,
lovitură” (
etimologie acceptată și de REW 319,
explicată de Diculescu,
Elementele, 435 ca un der. de la
ala cu suf. -αφος sau ιφος, a
cărui necesitate nu
ni se pare
clară);
dar trecerea semantică de la „
palmă” la „aripă” este mai
greu de
explicat decît decît pe
cea pe care
am sugerat-o mai
sus.
Celelalte ipoteze sînt mai
curînd fanteziste: din mag.
röp „pană,
penaj” (Cihac, II, 476); din gr. ῥιπή „
început,
pornire” (Roesler 564); de la un der.
verbal *
alipare, de unde
alt der.
postverbal *
alipa (
Pascu, I, 39;
Beiträge, 7;
Etimologii, 17); de la
ala, cu suf. -
ip (
Pascu,
Arch. Rom., VI, 325); din
fondul anterior limbilor indo-
europene, în
legătură cu
arab.
risa și cu
dravidiana (Lahovary 313). Der.
aripa, vb. (a
înaripa, a da
aripi; a
speria o
pasăre cu
pușca);
aripăriță, s.f. (
oaie care
merge de
obicei departe de
turmă);
aripat, adj. (
înaripat);
aripi, vb. refl. (
despre copii, a avea
convulsii,
boală atribuită, în
credința populară,
faptului de a fi mîncat
aripi de
pasăre);
aripioară, s.f.;
aripos, adj. (
înaripat);
înaripa, vb. (a da
aripi, a
însufleți).