Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția rosturi definiție dex
rosturi
găsește rime pentru
rosturi
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
rostri
,
rostui
Cuvinte apropiate:
rostri
,
rostui
a lua la rapanghel / la refec / la rost / la trei păzește
expr. (pop.)
a
reproșa
, a
certa
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia rosturi
pe de rost
loc
. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rosturi
ROST,
rosturi,
s.n.
1.
Sens
,
înțeles
,
tâlc
;
scop
,
menire
,
justificare
,
motivare
. ♦
Atribuție
,
rol
,
misiune
,
sarcină
.
2.
Mod
de a-și
întocmi
viața
;
stare
,
situație
socială
,
materială
,
familială
;
p. ext.
gospodărie
. ♢ Expr.
A (nu)
ști
rostul
cuiva
= a (nu)
ști
unde se
află
și
cum
își
organizează
cineva
viața
.
A fi
rost
de ceva
= a
întrevedea
posibilitatea
de a
găsi
ceva.
A
face
rost
de ceva
= a
procura
ceva (
greu
de
obținut
, de
realizat
).
3.
Mod
,
fel
de
organizare
a unei
activități
;
ordine
după care se
desfășoară
o
acțiune
;
plan
de
desfășurare
, de
executare
a ceva. ♢ Expr.
A nu-și
afla
rostul
= a nu-și
găsi
locul
, a nu-și
găsi
astâmpăr
.
A-și
pierde
rostul
= a-și
pierde
cumpătul
.
A fi în
rostul
lui
= a fi
acolo
unde îi este
locul
, unde se
cuvine
să fie. ♦
Ordine
stabilă
,
stare
de
lucruri
;
rânduială
.
4.
Spațiu
în
formă
de
unghi
,
format
la
războiul
de
țesut
între
firele
de
urzeală
ridicate
de
ițe
și
cele
rămase
jos
, prin care se
trece
suveica
cu
firul
de
bătătură
.
5.
Spațiu
îngust
lăsat
între
două
construcții
alăturate
sau
între
două
părți
ale
unei
construcții
,
pentru
a
permite
mișcarea
lor
relativă
sub
acțiunea
forțelor
interioare
sau a
variațiilor
de
temperatură
.
Rost
de
etanșare
.
Rost
de
lucru
.
♦
Jgheab
săpat
în
lemn
, pe care
alunecă
o
ferestruică
, o
ușă
, un
capac
.
6.
(Înv.)
Gură
; (
azi
livr.)
grai
,
vorbire
. ♢
Loc
. adv.
Pe de
rost
=
fără
un
text
în
față
, din
aducere
-
aminte
, din
memorie
. ♢ Expr.
A
învăța
pe de
rost
= a
învăța
un
text
pentru
a-l
putea
reda
din
memorie
.
A
lua
(pe cineva)
la
rost
= a
mustra
(pe cineva), a-i
cere
socoteală
. ♦ (Înv. și
arh
.)
Facultatea
de a
vorbi
. – Lat.
rostrum.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia rosturi
ROST
s.
1.
v.
semnificație
.
2.
justificare
.
3.
rațiune
,
socoteală
.
(Are și aceasta un ~.)
4.
socoteală
, (înv. și
reg
.)
șart
.
(Toate au ~ul
lor
.)
5.
v.
rânduială
.
6.
rânduială
, (pop.)
seamă
, (prin Transilv.)
agod
.
(
Știe
~ul
nunții
.)
7.
v.
socoteală
.
8.
v.
situație
.
9.
ordine
,
organizare
,
rânduială
.
(~ul
lumii
nu se
schimbă
cu
pamflete
.)
10.
v.
menire
.
11.
v.
scop
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rosturi
ROST
s. v.
cioc
,
clonț
,
cuvânt
,
dispoziție
,
glas
,
grai
,
gură
,
normă
,
plisc
,
prescripție
,
prevedere
,
tăiș
,
ușor
,
voce
,
vorbă
,
vorbire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia rosturi
rost
s. n., pl.
rósturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia rosturi
ROST ~uri
n.
1)
Destinație
a unui
lucru
în
funcție
de
utilitatea
lui;
noimă
;
sens
.
A
ști
~ul
vieții
. 2)
Bază
rațională
care
justifică
existența
unui
lucru
sau
realizarea
unei
ac
-țiuni;
sens
. ♢
Fără
~
fără
folos
;
degeaba
.
A-și avea ~ul
a) a fi
îndreptățit
; b) a avea o
anumită
destinație
.
N-are ~
nu
face
.
Ce ~ are?
a) nu are nici o
bază
rațională
; b) la ce
folosește
? la ce
bun
? 3)
Situație
în
societate
. ♢
Om
cu ~
om
aranjat
în
viață
;
gospodar
.
A-și
face
un ~ în
viață
a se
aranja
.
A
face
~ de ceva
a
procura
ceva care nu se
găsește
ușor
. 4)
Stare
de
lucruri
. ♢
A fi în ~ul lui
a fi la
locul
cuvenit
.
A nu-și
afla
~
a fi
cuprins
de
neastâmpăr
.
A-și
pierde
~ul
a se
pierde
cu
firea
. 5) (
la
războiul
de
țesut
)
Spațiu
(în
formă
de
unghi
)
format
de
cele
două
plane
ale
firelor
de
urzeală
, prin care se
trece
suveica
cu
bătătura
.
~ul
pânzei
. ♢
Să
crească
~ul
mare
formulă
de
urare
spusă
într-o
casă
unde se
lucrează
la
războiul
de
țesut
. 6)
Spațiu
îngust
,
lăsat
între
două
elemente
ale
unei
construcții
sau
ale
unui
sistem
tehnic
. 7)
înv.
Cavitatea
dintre
maxilarul
superior
și cel
inferior
,
mărginit
de
buze
;
gură
. ♢
A
învăța
pe de ~
a
însuși
un
text
pentru
a-l
putea
reproduce
din
memorie
.
A
lua
la ~
a
cere
cuiva
socoteală
pentru
cele
înfăptuite
, certân-
du
-l. /<lat.
rostrum
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia rosturi
rost (rósturi),
s.n. –
1.
(Înv.)
Gură
. –
2.
(Înv.)
Limbă
,
vorbire
. –
3.
Spațiu
lăsat
între
firele
de
urzeală
prin care
trece
suveica
. –
4.
Legătură
,
articulație
,
unire
. –
5.
Sens
,
semnificație
,
scop
,
rațiune
. –
6.
Ordine
,
regulă
,
normă
, rînduială. –
7.
Plan
,
proiect
. –
8.
Mod
,
modalitate
,
manieră
. – Mr.
rost
.
Lat.
rŏstrum
(
Diez
,
Gramm.,
I, 20; Pușcariu 1476; REW 7386; Șeineanu,
Semasiol.,
194; Densusianu,
GS,
II, 315; Weigand,
Jb.,
XII, 95), cf. cat.,
port
.
rosto,
sp.
rostro.
– Der.
rosta,
vb. (a
năvădi
);
rosti
,
vb. (a
pronunța
, a se
exprima
, a
zice
; a
ordona
, a rîndui; a
schimba
ițele
; a
prepara
);
rostui
,
vb. (a
netezi
, a
umple
cu
material
golurile
între
cărămizi
);
rostuială,
s.f. (
rostuire
);
rostuitor
,
s.m. (
zidar
care
rostuiește
);
rostitor
,
adj. (care rînduiește,
aranjează
). – Cf.
răsti
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia rosturi
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK