Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția polul definiție dex
polul
găsește rime pentru
polul
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
poll
,
polua
,
polux
,
popul
Cuvinte apropiate:
poll
,
polua
,
polux
,
popul
a fi îmbrăcat la opt sute și un pol
expr.
a avea
haine
scumpe
, a fi
elegant
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia polul
la opt sute și un pol
expr. (înv.)
elegant
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia polul
POL
1
,
poli
,
s.m.
1.
Fiecare
dintre
cele
două
puncte
situate
la
capetele
axei
de
rotație
a
pământului
și în care se
reunesc
toate
meridianele
geografice
;
p. ext.
regiunea
din
jurul
acestor
două
puncte
. ♢
Pol
ceresc
=
fiecare
dintre
cele
două
puncte
în care
prelungirea
axei
de
rotație
a
pământului
,
trecând
prin cei
doi
poli
tereștri
,
intersectează
sfera
cereasca
.
Pol
magnetic
terestru
=
punct
pe
suprafața
pământului
în care
acul
magnetic
are
poziția
verticală
(
înclinația
magnetică
este de 90°).
2.
(
Mat
.)
Fiecare
dintre
cele
două
puncte
în care un
diametru
al
sferei
intersectează
sfera
.
3.
(Fiz.)
Fiecare
dintre
cele
două
puncte
sau
regiuni
ale
unui
corp
opuse
una
celeilalte
din
punctul
de
vedere
al unei
anumite
proprietăți
. ♢
Pol
electric
pozitiv
(sau
negativ
)
=
fiecare
dintre
cele
două
regiuni
ale
unui
corp
polarizat
electric
, de la care
diverg
sau
către
care
converg
liniile
de
câmp
ale
inducției
magnetice
.
4.
Zonă
a
miezului
feromagnetic
al unui
circuit
magnetic
pe unde
fluxul
magnetic
principal
sau cel
util
trece
din
materialul
feromagnetic
în
aer
, sau
invers
.
5.
Parte
componentă
a unei
mașini
electrice
, care
contribuie
la
magnetizarea
circuitului
magnetic
al
mașinii
.
6.
Piesă
a unei
pile
galvanice
care
stabilește
contactul
cu
circuitul
exterior
.
7.
Fig.
Fiecare
dintre
punctele
,
situațiile
etc.
aflate
la
două
extremități
opuse
. – Din fr.
pôle,
lat.
polus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia polul
POL
2
,
poli
,
s.m.
Monedă
de
metal
sau de
hârtie
valorând
douăzeci
de
lei
, care a
circulat
în
țara
noastră
;
douăzeci
de
lei
. ♦
Nume
dat
mai
multor
monede
rusești
și
franțuzești
(de
aur
) care au
circulat
în
țările
române
în
sec
. XIX;
napoleon
. – Din
rus
.
pol
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia polul
POL
3
subst. (Înv.)
Jumătate
(dintr-un
întreg
, dintr-o
unitate
). – Din sl.
polŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia polul
POL
s.
(FIZ.)
1.
(înv.)
punct
.
(~ al
magnetului
.)
2.
pol
pozitiv
=
anod
, (înv.)
placă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia polul
POL
s. v.
jumătate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia polul
pol
(
jumătate
) s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia polul
pol
(
terestru
,
electric
,
monedă
) s. m., pl.
poli
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia polul
POL
1
~i
m.
1)
geogr.
Fiecare
dintre
cele
două
puncte
situate
la
capetele
(de
nord
și de
sud
)
ale
axei
de
rotație
a
Pământului
. 2)
Regiune
situată
în
jurul
acestor
puncte
.
~ul
nord
. ~ul
sud
. ♢
~
ceresc
fiecare
dintre
punctele
de
intersecție
a
axei
Pământului
cu
sfera
cerească
. 3)
Fiecare
dintre
capetele
opuse
ale
unui
magnet
. 4)
mat
.
Fiecare
dintre
cele
două
puncte
de
intersecție
a unei
sfere
cu
diametrul
ei. 5)
fiz
.
Fiecare
dintre
extremitațile
unui
circuit
electric
,
una
cu
sarcină
pozitivă
,
iar
cealaltă
cu
sarcină
negativă
. 6)
fig.
Parte
extremă
,
opusă
a ceva.
~ii unei
discuții
. /<fr.
póle,
lat.
polus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia polul
POL
2
~i
m. înv.
1)
Monedă
franceză
de
aur
în
valoare
de 20 de
franci
, cu
circulație
și în alte
țări
europene
. 2)
Monedă
rusească
egală
cu
jumătate
de
sorocovăț
. 3)
fam
.
Monedă
sau
bancnotă
de
douăzeci
de
lei
. /cf.
rus
.
pol
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia polul
pol (póli),
s.m. –
1.
(Înv.)
Jumătate
. –
2.
Monedă
de
aur
de 20 de
franci
și
apoi
de 20 de
lei
. –
3.
Douăzeci
de
lei
. Sl.
polĭ
(Cihac, II, 274),
invariabil
cu
primul
sens
. Cel de al
doilea
se
explică
de
obicei
prin
rus
.
poluimperial
„
napoleon
” (Tiktin, Scriban)
explicație
care nu ia în
seamă
că
napoleonul
trebuie
să
valoreze
zece
franci
. După Pușcariu,
Dacor.,
I, 602, din
Napoleon
, prin
intermediul
ngr. ἔνα(να)πολεόνι;
dar
tot
așa
se
numeau
și
ludovicii
de
aur
. Mai
probabil
, s-a
numit
așa
la
început
o
monedă
de
aur
diferită
, cf. engl.
half
crown
,
rus
.
polùcha
„
jumătate
de
monedă
”. – Der.
polidor,
s.m. (Arg.,
douăzeci
de
lei
),
formație
glumeață
în care pare
prezentă
ideea
de „
aur
” (după
ipoteza
de nesusținut a lui
Pașca
,
Dacor.,
IX, 328, de la Polidor,
fiul
lui Priam, cf.
Graur
,
BL
, V, 224);
polcă
,
s.f. (
dans
), din
ceh
.
polka, pulka
,
parțial
prin
intermediul
fr.
polka
; cf.
polturac
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia polul
POL
s.m.
1.
(
Mat
.
)
Fiecare
dintre
cele
două
puncte
în care o
axă
străpunge
sfera
. ♦
Originea
unui
sistem
de
coordonate
polare
.
2.
(
Astr.
)
Fiecare
dintre
cele
două
extremități
ale
axei
Pământului
. ♦
Pol
ceresc
=
fiecare
dintre
cele
două
puncte
în care
bolta
cerească
pare să fie
atinsă
de
axa
în
jurul
căreia
se
efectuează
mișcarea
diurnă
a
aștrilor
.
3.
(
Fiz.
)
Fiecare
dintre
capetele
opuse
ale
unui
magnet
;
fiecare
dintre
centrele
de
sarcină
electrică
ale
unei
pile
electrice
sau
ale
unui
curent
electric
.
4.
(
Fig.
)
Extremități
,
puncte
opuse
unul
față
de
celălalt
. [Pl.
poli
, (s.n.)
poluri
. / < fr.
pôle
, cf. germ.
Pol
< lat.
polus
, gr.
polos
<
polein
– a se
întoarce
, a se
învârti
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia polul
POL
1
s. n.
1. (
mat
.)
fiecare
dintre
cele
două
puncte
în care o
axă
străpunge
sfera
. ♦
origine
a unui
sistem
de
coordonate
polare
. 2.
fiecare
dintre
cele
două
extremități
ale
axei
Pământului
. ♦ ~
ceresc
=
fiecare
dintre
cele
două
puncte
de
intersecție
a
axei
Pământului
cu
bolta
cerească
. 3. (fiz.)
fiecare
dintre
capetele
opuse
ale
unui
magnet
;
fiecare
dintre
centrele
de
sarcină
electrică
ale
unei
pile
electrice
sau
ale
unui
curent
electric
. 4. (
mat
.)
punct
singular
al unei
transformări
geometrice
. 5.
extremitate
a
fusului
celular
,
către
care
migrează
cromozomii
. 6. (fig.)
fiecare
dintre
punctele
,
situațiile
etc.
aflate
la
extremități
. (< fr.
pôle
, lat.
polus
, gr.
polos
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia polul
-PÓL
2
elem.
„
dreptul
de a
vinde
”. (< fr.
-pole
, cf.
gr. polein
, a
vinde
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia polul
Pólul Nord
s. m. + s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia polul
Pólul Sud
s. m. + s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia polul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK