rînză (-ze),
s.f. –
1. Ament, mîțișor,
mugur etc. –
2. (Bucov.) Franjuri care ornează
punga de
tutun. –
3. Pipotă. –
4. Cheag. –
5. Stomac în
general. – Var. Olt., Trans.
rînsă (sensul 1). Mr.
arînză. Cuvînt
foarte discutat, la care se consideră în
general că sensurile 1 și 2 reprezintă un cuvînt diferit de celelalte sensuri. Această separare este
puțin convingătoare; cel mai probabil
ar fi să se
pornească de la un cuvînt de
bază care să reprezinte
ideea de „
ciucure”, aplicabilă în același
timp la mîțișor și la
pipotă, cf. fr.
glande „glandă” din
gland „
ciucure, franj”.
Așa fiind, pare că trebuie să se
pornească de la sl.
ręsa „mîțișor, mugure” (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 313; Philippide,
Principii, 159; Rosetti, III, 92; Conev 89; origine admisă pentru primele sensuri
ale cuvîntului de Tiktin și Candrea;
combătută pentru
cele din
urmă de Petrovici,
Dacor., X, 144), cf. bg.
rĕsa „ament”, sb.
resa „ament;
ciucure; omușor”,
pol.
rzęsa „
spic”. Explicația semantică pare evidentă,
căci pipota seamănă cu un
ciucure. Fonetismul este mai dificil de explicat, deoarece rezultatul normal
rînsă, sr fi trebuit să se
păstreze în
general; e posibil să fi intervenit o analogie cu
cuvintele compuse cu suf. -
ză (cf.
cinteză pupăză, coacăză) sau terminate în -
ză (
barză, brînză, pînză), sau să fie datorat unei alte circumstanțe pe care o ignorăm, ca în
ovăs ›
ovăz. Cîntărind îndoielile, această soluție pare preferabilă
celei care se bazează pe
alb.
rëndës „cheag” (
Pascu, II, 216; Phlippide, II, 731; Capidan,
Raporturile, 516; Rosetti, II, 121), pentru că
drumul de la „cheag” la „
pipotă” este mai
greu de explicat decît cel de la „ament” la „
pipotă” și la „cheag”; fiindcă nu
știm originea cuvîntului
alb.; și fiindcă soluția nu pare posibilă fonetic, decît pe
baza derivării *
rëndë-zë ›
rëndzë, care pare forțată. Giuglea,
Dacor., II, 643, propune soluția unui
alb.
rra-ni „cheag”, cu suf. -
ză, care nu este nici mai simplă nici mai
logică. Der.
rînzișoară, s.f. (untișor,
Ranunculus pedatus, R. aureus; cretușcă, Spiraea ulmaria), probabil datorită
formei florilor;
rînzoș, adj. (arțăgos, ticălos). Din
rom. provine rut.
ryndza, rynd(z)ja (Miklosich,
Wander., 18; Candrea,
Elemente, 409),
pol.
ryndza.