foárte
adv. – Determinativ pe
lîngă un adjectv sau adverb care
ajută la formarea superlativului absolut. – Istr.
forte. Lat.
fŏrte „puternic,
tare” (Pușcariu 634; Candrea-Dens., 626; REW 3458;
DAR), cf.
alb.
fortë, it.
forte, prov., fr.
fort, sp.
fuerte. Pentru semantism, cf. fr.
fort, „foarte”, și folosirea
rom.
tare cu același sens. Der. neol.
fort, s.n., din fr.
fort;
forță, s.f., din fr.
force, it.
forza;
(s)forța, vb., din it.
(s)forzare;
fortăreață, s.f., din fr.
forteresse;
forte, adv., în
muzică, din it.
forte;
fortifica, vb., din lat.
fortificare;
înforța, vb. (vulgar, a forța).