pol (póli),
s.m. –
1. (Înv.)
Jumătate. –
2. Monedă de
aur de 20 de
franci și
apoi de 20 de
lei. –
3. Douăzeci de
lei. Sl.
polĭ (Cihac, II, 274), invariabil cu
primul sens. Cel de al doilea se explică de
obicei prin
rus.
poluimperial „napoleon” (Tiktin, Scriban) explicație care nu ia în
seamă că napoleonul trebuie să valoreze
zece franci. După Pușcariu,
Dacor., I, 602, din
Napoleon, prin intermediul ngr. ἔνα(να)πολεόνι;
dar tot
așa se numeau și ludovicii de
aur. Mai probabil, s-a numit
așa la
început o monedă de
aur diferită, cf. engl.
half crown,
rus.
polùcha „
jumătate de monedă”. – Der.
polidor, s.m. (Arg., douăzeci de
lei), formație glumeață în care pare
prezentă ideea de „
aur” (după
ipoteza de nesusținut a lui
Pașca,
Dacor., IX, 328, de la Polidor,
fiul lui Priam, cf.
Graur,
BL, V, 224);
polcă, s.f. (
dans), din
ceh.
polka, pulka, parțial prin intermediul fr.
polka; cf.
polturac.