definiția uluire definiție dex

uluire

găsește rime pentru uluire
Cuvinte apropiate: huluire, uguire, ujuire, ulmire, ulucire, uluire, urluire, uruire, ușuire

ULUÍRE

, uluiri, s.f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. Buimăceală, năuceală. – V. ului.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia uluire

ULUÍRE

s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, (rar) consternație. (A avut un moment de adevărată ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia uluire

ULUÍRE

s. v. amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia uluire

uluíre

s. f., g.-d. art. uluírii; pl. uluíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia uluire

ULUÍ

, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „ a prinde, a surprinde”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia uluire

ULUÍ

vb. 1. v. uimi. 2. a uimi, (fig.) a speria. (M-a uluit cu inteligența lui.) 3. a năuci, a stupefia, a uimi. (Vestea aflată l-a uluit.) 4. v. minuna.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia uluire

ULUÍ

vb. v. ameți, buimăci, dărăpăna, dărâma, fâstâci, intimida, încurca, nărui, năuci, prăbuși, prăvăli, risipi, surpa, zăpăci.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia uluire

uluí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. uluiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia uluire

A ULU//Í ~iésc

tranz, A face să se uluiască; a buimăci, a zăpăci. /cf. rus. ulovit'
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia uluire

A SE ULU//Í mă ~iésc

intranz. 1) (despre persoane) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 2) A fi puternic impresionat (de ceva neprevăzut); a se uimi peste măsură. /cf. rus. ulovit'
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia uluire

uluí (-iésc, -ít),

vb. – A uimi, a zăpăci. Origine necunoscută. S-a vrut să se explice prin mag. hulani „a cădea” (Drăganu, Dacor., VI, 303); prin mag. vallani „a investiga” (Gáldi, Dict., 167); sau prin sb. uloviti „a prinde vînatul” (Scriban); dar aceste explicații nu par suficiente. – Der. uluială, s.f. (zăpăceală); uluitor, s.f. (uimitor, care uluiește).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia uluire
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi