consternări, s.f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna.
s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări
s.f. Încremenire, nedumerire; surpriză neplăcută; consternație. [< consterna].
consternez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. – Din fr. consterner, lat. consternare.
vb., ind. prez. 1 sg. consternéz, 3 sg. consterneáză
tranz. (persoane) A uimi brusc, provocând mâhnire, amestecată cu indignare. /<fr. consterner, lat. consternare
vb. I. tr. A provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde, a nedumeri. [< fr. consterner, cf. lat. consternare].
vb. tr. a provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde. (< fr. consterner, lat. consternare)