statici, -ce, adj., s.f. I. Adj. 1. (Mec.) Care se referă la echilibrul forțelor, la starea de nemișcare a corpurilor. ♢ Electricitate statică = sarcină electrică invariabilă a unui corp în care nu se dezvoltă căldura, din cauza stării sale electrice. Încercare statică = încercare mecanică la care forța exterioară se aplică încet, progresiv, uniform și în același sens. Presiune statică = presiune interioară a unui fluid care curge, indicată de un instrument de măsură care se mișcă cu aceeași viteză ca și fluidul. 2. Care nu se mișcă, nu se schimbă, nu se dezvoltă; imuabil, fix; lipsit de dinamism. 3. (Fiziol.; în sintagma) Simț static = simț care orientează asupra poziției corpului și a părților lui în repaus, datorită impresiilor care vin de la mușchi, tendoane și articulații. II. S.f. Ramură a mecanicii care studiază sistemele de forțe pentru stabilirea condițiilor de echilibru ale unui corp aflat în stare de repaus sau de mișcare. ♢ Statica lichidelor = hidrostatică. Statica gazelor = aerostatică. Statica grafică = capitol al staticii care se ocupă de rezolvarea pe cale grafică a problemelor. Statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. – Din fr. statique.
1) Care ține de statică; propriu staticii. 2) Care se raportează la echilibrul de forțe; în stare de nemișcare. 3) Care este lipsit de evoluție; fără mișcare. /<fr. statique, germ. Statik, statisch
Element secund de compunere savantă cu semnificația „care stă (în picioare)”. [< fr. -statique, cf. gr. statikos].
adj. 1. Referitor la echilibrul forțelor, la statică. ♦ Simț static = simț care ne orientează asupra poziției propriului nostru corp. 2. În nemișcare, nemișcat, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. [< fr. statique, cf. gr. statikos – care stă în echilibru].
I. adj. 1. referitor la echilibrul forțelor, la statică. 2. în nemișcare, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. II. s. f. ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. o ~ grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; ă fluidelor = hidrostatică; ă gazelor = aerostatică; ă construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. (< fr. statique)
s. 1. (FIZ.) statica gazelor v. aerostatică. 2. (MEC.) statica lichidelor v. hidrostatică.
f. Ramură a fizicii care are drept obiect de studiu echilibrul sistemelor de forțe. ♢ ~a lichidelor hidrostatică. ~a gazelor aerostatică. /<fr. statique, germ. Statik, statisch
s.f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ♢ Statică grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. [Gen. -cii. / cf. fr. statique].