separatori, -oare, adj., s.n. I. Adj. Care are calitatea de a separa. II. S.n. 1. Dispozitiv, aparat sau mașină care servește la curățarea unei substanțe de altele sau la separarea unuia sau mai multor componenți dintr-un amestec. Separator de țiței. ♢ Separator de lapte = aparat centrifugal folosit pentru separarea smântânii din lapte. 2. Aparat electric folosit pentru conectarea și deconectarea vizibilă a unui circuit electric, manevrabil numai dacă circuitul este întrerupt. – Din fr. séparateur, lat. separator.
adj. despărțitor, izolator. (Perete ~.)
adj. m., pl. separatóri; f. sg. și pl. separatoáre
s. n., pl. separatoáre
Care separă. /<fr. séparateur
n. 1) Aparat (sau mașină) pentru separarea unuia sau a mai multor componenți dintr-un amestec solid sau fluid. ~ de grâne. ♢ ~ de lapte aparat centrifugal pentru separarea smântânii din lapte. 2) Piesă care separă rolele la rulmenți. /<fr. séparateur
adj. Care poate separa. // s.n. 1. Aparat sau mașină care separă o anumită substanță sau un anumit material dintr-un amestec. 2. Dispozitiv care închide sau deschide un circuit electric. [Cf. fr. séparateur, lat. separator].
I. adj. care separă. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, mașină pentru separarea anumitor componenți dintr-un amestec. 2. dispozitiv care închide sau deschide un circuit electric. (< fr. séparateur, lat. separator)