definiția izolator definiție dex

, izolatori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care izolează, 2. S.n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material. care servește la izolare. – Din fr. isolateur.

adj. 1. v. despărțitor. 2. v. izolant.

adj. m., pl. izolatóri; f. sg. și pl. izolatoáre

s. n., pl. izolatoáre

s. m., pl. izolatóri

Care izolează. /<fr. isolateur

n. 1) Piesă produsă dintr-un material rău conducător de electricitate sau căldură și folosită la izolarea unui conductor. 2) Salon pentru izolarea bolnavilor contagioși. /<fr. isolateur

adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].

adj., s. n. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material. (< fr. isolateur)

s. m. f. muncitor specializat în izolarea țevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperișurile blocurilor și acoperirea ei cu carton pânzat. (< izola + -tor)

izolatori s.m. (intl.) gardian, subofițer de poliție.

bulău, bulgăr, camera de gândire, la munte, mititica, stațiune de la munte.

s. f., pl. izolatoáre