Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția milei definiție dex
milei
găsește rime pentru
milei
Cuvinte apropiate:
mihei
,
miler
,
mili
,
milui
,
minei
,
mirei
MILADÓMNULUI
s. v.
avrămeasă
,
avrămească
,
veninariță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia milei
MÍLĂ
1
,
mile
, s.f.
1.
Sentiment
de
înțelegere
și de
compasiune
față
de
suferința
sau de
nenorocirea
cuiva;
compătimire
;
îndurare
;
milostenie
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Fără
(de)
milă
=
crud
,
nemilos
,
neîndurător
. ♢
Loc
. adv.
De
milă
sau
de
mila
cuiva
= dintr-un
sentiment
de
compătimire
(
față
de cineva). ♢
Loc
. conj.
De
milă
să nu...
= de
teamă
ca nu
cumva
să... ♢ Expr.
De
silă
, de
milă
sau
de
milă
, de
silă
=
vrând
-nevrând; de
voie
, de
nevoie
.
(A fi)
vrednic
de
milă
= (a se
afla
) într-o
situație
jalnică
, (a fi)
demn
de
compătimit
.
A-i
plânge
(cuiva) de
milă
= a fi
cuprins
de
părere
de
rău
pentru
suferințele
sau
pentru
starea
cuiva.
A
face
(cuiva)
milă
= a
provoca
compătimirea
, a fi
vrednic
de
plâns
.
A avea
milă
de...
= a se
purta
cu
grijă
, cu
menajamente
față
de cineva sau de ceva.
(Ți-e) mai
mare
mila
=
a)
se
zice
când
cineva se
află
într-o
stare
demnă
de
compătimire
;
b)
(cu
valoare
de
superlativ
)
foarte
tare
(sau
mult
,
dureros
etc.). (Pop.)
Fără
milă
de
păcat
=
fără
teama
de a
greși
.
2.
Ajutor
,
binefacere
; (concr.)
pomană
,
milostenie
. ♢ Expr.
A
cere
milă
=
a)
a
cerși
;
b)
a
cere
îndurare
,
iertare
.
3.
Stare
jalnică
, de
compătimit
în care se
află
cineva;
mizerie
. ♦
Tristețe
,
melancolie
,
jale
.
4.
Bunăvoință
,
bunătate
,
indulgență
,
înțelegere
. ♢ Expr. (Pop.)
A nu avea
(sau
a nu
afla
)
milă
(
undeva
sau la cineva) = a nu
găsi
bunăvoință
(
undeva
sau la cineva). ♦ (În
credințele
religioase
)
Bunăvoință
și
ajutor
pe care
Dumnezeu
le
acordă
omului
;
grație
divină
,
îndurare
. ♢ Expr.
Unde
(sau
pe ce
)
pune el
mâna
, pune și
Dumnezeu
mila
, se
spune
despre
acela
căruia
îi
merg
toate din
plin
. (
Formulă
întrebuințată
mai
ales
în
limbaj
bisericesc
)
Dumnezeu
(sau
Domnul
)
să-și
facă
milă
(de cineva sau cu cineva) =
Dumnezeu
să se
îndure
(de cineva).
A
lăsa
(pe cineva)
în
mila
Domnului
= a
lăsa
(pe cineva) în
voia
sorții
, a nu se mai
interesa
de el. (Fam.)
Dumnezeu
cu
mila
!
= fie ce-o fi!
cum
o da
Dumnezeu
!
Mila
Domnului
!
= (
exclamație
care
exprimă
satisfacția
sau
adeziunea
cuiva)
slavă
Domnului
! (Înv.)
Prin
(sau
din, cu
)
mila
lui
Dumnezeu
,
formulă
de
introducere
la
scrierile
vechi
, în
acte
administrative
etc. – Din sl.
milŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia milei
MÍLĂ
2
,
mile
, s.f.
Unitate
de
măsură
pentru
lungimi
folosită
în
trecut
, care a
variat
în
timp
și de la o
țară
la alta; (
azi
)
unitate
de
măsură
pentru
lungimi
egală
cu 1609,3 m,
folosită
în
Marea
Britanie și în S.U.A. ♢
Milă
marină
=
unitate
de
măsură
pentru
lungimi
,
folosită
în
navigație
,
egală
cu 1852 m. – Din
pol
.
mila
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia milei
MÍLĂ
s.
1.
v.
îndurare
.
2.
(
BIS
.)
ajutor
,
grație
,
har
,
îndurare
,
milostivire
, (înv. și pop.)
milostenie
, (înv.)
milcuire
,
milosârdie
,
miloste
,
milostivenie
,
milostivnicie
.
(~
divină
.)
3.
v.
compătimire
.
4.
bunăvoință
,
îngăduință
,
înțelegere
,
mărinimie
, (înv. și pop.)
milostenie
, (înv.)
priință
, (
turcism
înv.)
musaadea
.
(Și-a
manifestat
întreaga
~.)
5.
v.
binefacere
.
6.
v.
pomană
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia milei
MÍLĂ
s. v.
smerenie
,
umilință
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia milei
Milă
≠
cruzime
,
nemilă
,
neîndurare
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia milei
mílă
(
sentiment
) s. f., g.-d.
art
.
mílei;
(
pomeni
,
ajutoare
) pl.
míle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia milei
mílă
(
unitate
de
măsură
) s. f., g.-d.
art
.
mílei;
pl.
míle
;
(
marină
) simb.
Mm,
(
terestră
) simb.
mi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia milei
MÍL//Ă
1
~e
f.
1)
Sentiment
de
compătimire
față
de
suferințele
și
nenorocirile
altora
;
compasiune
;
milostenie
;
compătimire
.
♢ (A fi)
vrednic
de ~
(a se
afla
) într-o
situație
jalnică
.
A-i
plânge
(cuiva) de ~
a fi
cuprins
de
părere
de
rău
pentru
suferințele
cuiva.
A avea ~ (de cineva)
a se
purta
cu
grijă
față
de cineva. 2)
Dar
făcut
unui
nevoiaș
. 3)
rar
Atitudine
binevoitoare
față
de cineva;
bunăvoință
;
îngăduință
.
♢ A nu avea ~ (
undeva
sau la cineva)
a nu
găsi
bunăvoință
undeva
sau la cineva. [G.-D.
milei
] /<sl.
milu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia milei
MÍL//Ă
2
~e
f.
Unitate
de
măsură
a
lungimii
(
având
în
diferite
state
diferite
valori
).
♢ ~
marină
unitate
de
măsură
a
distanței
pe
apă
egală
cu 1,852
km
. /<
pol
.
mila
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia milei
mílă (míle),
s.f. –
Unitate
de
măsură
. Mr.
milă
.
Lat.
millia,
prin
intermediul
ngr. μίλι, cf.
alb
., tc.
mil
.
Sec
. XVI.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia milei
mílă (míle),
s.f. –
1.
Compasiune
,
pietate
. –
2.
Grație
,
ajutor
divin
. –
3.
Pomană
. – Mr.
nilă
.
Sl.
milŭ
, f.
mila
„
demn
de
compasiune
” (Miklosich,
Lexicon
, 368; Cihac, II, 196; Berneker, II, 58; Tiktin). – Der.
milos
,
adj. (cu
milă
);
milog
,
s.m. (care
cerșește
), cu suf. -
og
, ca
olog
,
slăbănog
,
șontorog
;
milogi
,
vb. refl. (a
cere
de
pomană
; a se
ruga
, a se
umili
);
milogeală
,
s.f. (
cerșetorie
);
milogie,
s.f. (
cerșetorie
);
milogime,
s.f. (
mulțime
de
milogi
);
milui
,
vb. (a avea
milă
, a
compătimi
; a da de
pomană
);
nemiluit
,
adj. (care nu a
primit
de
pomană
;
nemilos
,
neomenos
;
excesiv
,
enorm
);
milosîrdie,
s.f. (înv.,
milă
), din sl.
milosrŭdije
;
milosîrd,
adj. (
milos
), din sl.
milosrŭdŭ
;
milosîrdi,
vb. refl. (a avea
milă
), din sl.
milosrŭditi
;
miloste
,
s.f. (înv.,
milă
), din sl.
milostĭ
;
milostenie
,
s.f. (
pomană
,
caritate
), din sl.
milostyni
;
milostiv
,
adj. (
clement
,
caritativ
), din sl.
milostivŭ
;
milostivă
,
s.f. (
avrămeasă
,
Gratiola
officinalis
;
duh
rău
);
milostivenie
,
s.f. (
clemență
,
milă
),
încrucișare
între
milostenie
și
milostiv
;
milostivi
,
vb. refl. (a avea
milă
, a
compătimi
pe; refl., a
binevoi
, a
catadicsi
);
milostivnic
,
adj. (
milos
);
nemilos
,
adj. (
inuman
,
fără
milă
);
nemilostiv
,
adj. (
fără
milă
);
înmiloșa
,
vb. refl. (înv., a i se
face
milă
, a
catadicsi
);
milcui
,
vb. refl. (a
cere
, a
cerși
), din bg.
milkam se
, care
apare
numai
cu
sensul
modern
de „a se
răsfăța
”;
milcuitură,
s.f. (înv.,
implorare
), din
milcui
cu suf.
expresiv
-și
. Cf.
umili
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia milei
MÍLĂ
s.f.
Unitate
de
măsură
pentru
lungimi
,
ale
cărei
mărimi
variază
în
diverse
țări
. ♢
Milă
marină
=
măsură
de
lungimi
maritime
,
egală
cu 1852 m. [Cf. lat.
mille
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia milei
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK