Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția iertare definiție dex
iertare
găsește rime pentru
iertare
Cuvinte apropiate:
certare
,
ieptare
,
iernare
,
iertare
IERTÁRE,
iertări
, s.f.
Acțiunea
de
a
ierta
și
rezultatul
ei;
iertăciune
. ♦
Scuză
. ♢ Expr.
Să
avem
iertare!
=
a)
să ne
scuzați
!
b)
cred
că nu ai
dreptate
! – V.
ierta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia iertare
IERTÁRE
s., interj.
1.
s. v.
absolvire
.
2.
s.
(
BIS
.)
dezlegare
,
pocăință
, (înv.)
pocaianie
.
(~ de
păcate
.)
3.
s. v.
scuză
.
4.
s.
indulgență
,
îndurare
,
îngăduință
,
milostivire
, (livr.)
clemență
.
(
Cere
cu
umilință
~.)
5.
interj.
îndurare
!, (înv.)
aman
!
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia iertare
iertáre
s. f. (
sil
.
ier
-
), g.-d.
art
.
iertării
;
pl.
iertări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia iertare
IERT//ÁRE ~ări
f.
Exprimare
a
regretului
(
față
de cineva)
pentru
o
greșeală
involuntară
;
scuză
.
A
cere
~.
♢
Să
am
(
avem
) ~!
a) să nu vă
supărați
; să
mă
scuzați
!; b) nu
sunt
(
suntem
) de
acord
. /v.
a (se)
ierta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia iertare
IERTÁ,
iert
, vb. I. Tranz.
1.
A
scuti
pe cineva de o
pedeapsă
, a
trece
cu
vederea
vina
,
greșeala
cuiva, a nu mai
considera
vinovat
pe cineva. ♢ Expr.
A-l
ierta
(pe cineva)
Dumnezeu
= a
muri
(după o
boală
grea
).
Dumnezeu
să-l
ierte
,
spun
cei
evlavioși
când
vorbesc
despre
un
mort
.
Doamne
,
iartă
-
mă
!
spune
cel
căruia
i-a
scăpat
(sau
era
să-i
scape
) o
vorbă
nepotrivită
,
necuviincioasă
. ♦ A
scuza
. ♢
Loc
. adj.
De
neiertat
=
condamnabil
. ♢ Expr.
Ba
să
mă
ierți
!
,
formulă
cu care
contrazici
pe cineva; nici
vorbă
!
2.
A
scuti
, a
dispensa
pe cineva de o
obligație
.
3.
(Pop. și fam.) A
îngădui
, a
permite
, a da
voie
să... ♢ Expr. (
Reg
.)
Nu-i
iertat
= este
interzis
. – Lat.
libertare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia iertare
IERTÁ
vb.
1.
v.
absolvi
.
2.
(
BIS
.)
a
dezlega
.
(
Preotul
îl
~ de
păcate
.)
3.
(
reg
.) a
îngădui
, (înv.) a
lăsa
, a
șterge
, a
trece
.
(A ~
păcatele
,
fărădelegile
cuiva.)
4.
v.
scuza
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia iertare
IERTÁ
vb. v.
elibera
,
libera
,
salva
,
scăpa
,
scoate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia iertare
A ierta
≠ a
osândi
, a
pedepsi
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia iertare
iertá
vb. (
sil
.
ier
-
), ind. prez. 1 sg.
iert
, 3 sg. și pl.
iártă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia iertare
A IERTÁ iért
tranz.
1)
(
persoane
)
A
scuti
de
pedeapsă
. 2) A
elibera
de
acuzație
,
primind
scuzele
aduse
; a
scuza
.
Vecinul
l-a
iertat
.
♢
A-l
ierta
Dumnezeu
a
înceta
din
viața
(după o
boală
grea
și
îndelungată
).
Dumnezeu
să-l
ierte
!
formulă
folosită
de
credincioși
vorbind
despre
mort
.
Doamne
,
iartă
-
mă
!
expresie
folosită
de o
persoană
care a
spus
sau este pe
cale
de a
spune
o
vorbă
necuviincioasă
.
Ba
să
mă
iertați
!
a) nu
sunt
de
acord
; b) nici
vorbă
.
Iertați
-
mă
(vă
rog
)!
vă
rog
să nu vă
supărați
. 3)
(
greșeli
,
fapte
reprobabile
)
A
trece
cu
vederea
; a
înceta
de a
lua
în
considerație
; a da
uitării
; a
scuza
. 4)
(
datorii
,
obligații
etc.)
A
declara
nul
; a
anula
. 5) A da
voie
; a
îngădui
; a
permite
.
Iertați
-
mă
,
vin
și eu cu o
explicație
.
/<lat.
libertare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia iertare
A SE IERTÁ mă iert
intranz. pop.
1) A-și
lua
rămas
bun
(
unul
cu
altul
). 2) A se
despărți
pentru
totdeauna
de cineva care a
murit
sau care e pe
moarte
. /<lat.
libertare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia iertare
iertá (iertát, át),
vb. –
1.
(Înv.) A
cruța
. –
2.
A
absolvi
, a
scuti
de
pedeapsă
. –
3.
A
scuza
. –
4.
A
permite
, a
îngădui
, a
accepta
. –
5.
(Refl.) A se
împăca
, a
face
pace
. –
6.
(Refl., înv.) A-și
lua
rămas
-
bun
creștinește
. –
7.
(Înv.) A
abandona
, a
lăsa
, a
renunța
. – Mr., megl.
l’ert, l’irtare
. Lat.
lῑbertāre
„a
cruța
” (Pușcariu 769;
Candrea
-
Dens
., 811; REW 5014;
DAR
; Densusianu,
GS
, II, 18; Rosetti, I, 167),
păstrat
numai
în
rom
. – Der.
iertăciune
, s.f. (iertare;
compoziție
poetică
ce se
recită
atunci
cînd
tînăra
căsătorită
se
desparte
de
părinți
;
despărțire
,
rămas
-
bun
, mai
ales
cînd este
vorba
de un
muribund
);
iertător
,
adj. (
indulgent
, care
iartă
ușor
);
neiertat
,
adj. (care nu
poate
fi
iertat
; care nu este
iertat
);
neiertător
,
adj. (care nu
iartă
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia iertare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK