creástă (créste),
s.f. –
1. Excrescență cărnoasă pe care o au pe
cap unele
păsări. –
2. Moț de
pene,
panaș. –
3. Partea cea mai de
sus a unei
case,
coamă de
acoperiș. –
4. Capăt al unui
obiect, cînd
prezintă un
aspect mai
mult sau mai
puțin asemănător cu cel al unei
creste. –
5. Vîrf,
culme,
apogeu,
punct culminant. –
6. Vîrf de
munte,
culme. –
7. Masă pentru frămîntat brînza. –
8. Crestătură,
deschizătură. – Mr.
criastă „
culme”, megl.
creastă. Lat.
crĭsta (Pușcariu 410;
Candrea-
Dens., 403; REW 2330;
DAR); cf.
alb.
kreštë (Meyer 205; Philippide, II, 639), it., prov., cat., sp.
cresta, fr.
crête,
port.
crista.
Pentru sensul 8, cf.
cresta. – Der.
crestat, adj. (cu creastă
mare);
crestos, adj. (cu creastă
mare). Din
rom.
provine sb.
kreasta (
Candrea,
Elemente, 407). Cf.
cresta.