Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția coțăi definiție dex
coțăi
găsește rime pentru
coțăi
Cuvinte apropiate:
cățăi
,
cobai
,
cobăi
,
cocăi
,
cohăi
,
copai
,
copăi
,
corai
,
corăi
,
coțac
,
coță
,
coțăi
,
coțoi
,
covăi
,
moțăi
,
moțăi
coțăí (-ắesc, -ít),
vb. –
1.
A
mișca
din
coadă
. –
2.
(Refl.)
Despre
cîini, a se
împerechea
. – Var.
coțoi
.
Creație
expresivă
, a
cărei
intenție
primitivă
este
imitarea
unei
mișcări
ritmice
, cf.
bîțîi
, hîțîi,
moțăî
;
caracterul
său
imitativ
este
dovedit
, în
plus
, de
terminația
caracteristică
-
ăi
, cf.
colcăi
, foșgăi,
etc. Ca și în alte
cazuri
,
coincide
cu alte
creații
spontane
, cu care nu
poate
avea
legătură
directă
, cf. it.
cozzare
(› fr.
cosser
) „a
lovi
cu
coarnele
”, sau slov.
kùcati
„
despre
animale
, a se
împerechea
”, a
cărui
origine
expresivă
este
evidentă
(
pentru
it.
cozzare
se
propune
tradițional
un lat.
*cottiare
, însă cf.
Prati
).
DAR
crede
că este
vorba
de
două
cuvinte
diferite
, și pune în
legătură
primul
sens
. cu rut.
kocofist
„
codobatură
”, și pe al
doilea
cu
cățeli
,
ambele
ipoteze
la
fel
de
improbabile
. După Cihac, II, 77, în
legătură
cu
rus
.
kotitisja
„
despre
pisici
, a
făta
”. Der.
coțăială
, s.f. (
împerechere
, la cîini; Arg.,
copulație
în
general
);
coțac
, s.m. (
pește
dintr-o
specie
nedefinită
;
persoană
slabă
),
pentru
al
cărui
prim
sens
cf.
fiță
;
coțoi
, s.m. (
țînc
,
puști
);
coțovei
, s.m. (
cățel
);
coțoveică
, s.f. (
femeie
stricată
);
coțob
, adj. (
palavragiu
,
flecar
;
nesupus
,
recalcitrant
);
coțobăi
, vb. (a
scociorî
, a
iscodi
), var. de la
cociobăi
;
coțobăni
(var.
coțopăni, coțopeni, coțofeni
), vb. refl. (a se
ridica
, a se
înălța
; a se mîndri, a se
împăuna
; a se
strădui
);
coțobîră
(var.
coțoligă
), s.f. (Trans.,
veveriță
), cf. rut.
kocobirca
;
încoțopi
, vb. (
despre
cocoși
, a
călca
găina
), cuvînt care
lipsește
în
dicționare
(cf. Macedonski:
cocoșii
se
apucau
să încoțopească
puicile
prin
bălării
);
coțofană
, s.f. (
pasăre
,
Pica
caudata;
femeie
care
vorbește
mult
;
traversă
), a
cărui
der. se
explică
pornindu-se de la
coțofeni
„a se
împăuna
”,
datorită
îngîmfării
atribuite
acestei
păsări
în
mentalitatea
populară
. Acest
ultim
cuvînt s-
ar
explica
, după Cihac, II, 652 și Scriban,
pornind
de la ngr. ϰότζυφας „
sturz
”; după Tiktin, în
legătură
cu it.
gazza
.
DAR
oscilează
între
a-l pune în
legătură
cu
coțăi
, sau cu rut.
kocofist
„
codobatură
”;
coțoflic
, s.n. (
coadă
de
porc
), cuvînt
folosit
aproape
exclusiv
în
ghicitori
);
coțulă
(var.
coțușcă
), s.f. (
femeie
provocatoare
);
coțuș
, s.m. (
persoană
băgăcioasă
). Cf.
cotei
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia coțăi
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK