Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cucă definiție dex
cucă
găsește rime pentru
cucă
Cuvinte apropiate:
bucă
,
caca
,
căca
,
cecă
,
ceucă
,
ceucă
,
ceucă
,
cică
,
ciucă
,
clucă
,
coca
,
cocă
(la nave),
cocă
(copil, aluat),
cuacă
,
cuba
,
cuc
,
cucă
,
cucăi
,
cucăi
,
cuclă
,
cucu
,
cula
,
culă
,
culca
,
cupă
,
cura
(1 cur),
cura
(1 curez),
cură
,
curcă
,
cușcă
,
cuta
,
cută
,
cuță
,
cuvă
,
ducă
,
ducă
,
juca
,
nucă
,
pucă
,
ruca
,
sucă
,
țuca
,
yuca
,
zuca
CÚCĂ
1
,
cuci
, s.f.
Căciulă
înaltă
,
uneori
împodobită
cu
pene
(de
struț
), pe care o
purtau
căpeteniile
turcești
și
domnitorii
români
în
timpul
ceremoniilor
. – Din tc.
kuka.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cucă
CÚCĂ
2
,
cuci
,
s.f. (
Rar
)
Femela
cucului
(
1
). –
Cuc
+ suf.
-
ă
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cucă
CÚCĂ
3
,
cuci
, s.f. (
Reg
.)
Deal
înalt
și
izolat
;
vârf
de
deal
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cucă
CÚCĂ
s.
(
PESCUIT
)
(
reg
.)
capcană
,
gaie
,
năpastă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cucă
CÚCĂ
s. v.
năpastă
,
prostovol
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cucă
cúcă
(
femela
cucului
,
căciulă
,
deal
) s. f., g.-d.
art
.
cúcii
;
pl.
cuci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cucă
CÚ//CĂ ~ci
f.
rar
Femela
cucului
. /Din
cuc
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cucă
cúcă
1
,
cúci
,
s.f. (
reg
.)
1.
măciucă
cu
cârlig
cu care se
lovește
în
cap
morunul
prins
la
cârlige
.
2.
instrument
de
pescuit
alcătuit
dintr-o
plasă
pe
două
inele
puse
cruciș
;
capcană
,
gaie
,
năpastă
.
3.
(
reg
.) o
parte
a
războiului
de
țesut
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia cucă
cúcă
2
,
cúci
,
s.f. (
reg
.)
coșul
colector
la
casele
țărănești
;
deschizătură
în
acoperiș
prin care
iese
fumul
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia cucă
cúcă
3
,
cúci
,
s.f. (înv.)
1.
căciulă
înaltă
,
uneori
împodobită
cu
pene
de
struț
, pe care o
purtau
căpeteniile
turcești
și
domnitorii
români
în
timpul
ceremoniilor
.
2.
autoritate
supremă
,
stăpânire
domnească
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia cucă
cúcă
4
,
cúci
,
s.f. (
reg
.)
loc
ridicat
,
deal
înalt
și
izolat
,
vârf
de
deal
;
colină
,
bâtcă
, bobâlnău,
bubă
,
bulz
,
cioacă
,
cobză
,
curcubetă
,
dâlmă
,
dâmb
,
geană
,
gâlmă
, glănui, glomilă, gomârdoi,
grui
,
holm
,
hulă
,
monic
, motâlvă,
movilă
, tâlvă, titvă,
țigmău
, tâlfă,
țuțui
, guguleu, țuclău.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia cucă
cúcă (cúci),
s.f. –
1.
Cîrlig. –
2.
Năvod
pătrat
. Bg., sb.
kuka
(
DAR
). Cuvînt care
circulă
în
bazinul
Dunării
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cucă
cúcă (cúci),
s.f. –
Horn
de
cămin
. Bg.
kuk
(
DAR
).
Trebuie
să fie cuvînt
identic
cu
cuc
, s.n. (
extremitatea
inferioară
a
burlanului
și a
conductelor
în
general
), cf. Cihac, II, 85; și cu
cuc
, s.m. (
mască
,
paiață
care
colindă
casele
în
timpul
sărbătorilor
de
Carnaval
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cucă
cúcă (cúci),
s.f. –
1.
Vechi
chipiu
militar
turcesc
, cu
panaș
din
pene
de
struț
,
propriu
ofițerilor
superiori
. –
2.
Bonetă
de
catifea
cu
pene
de
struț
, pe care
sultanul
obișnuia
s-o
dăruiască
domnitorilor
Munteniei și Moldovei, cînd îi
investea
. Tc. (
per
.)
kuka
(Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1229).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cucă
cúcă (cúci),
s.f. –
Culme
izolată
și
golașă
, stîncă.
Probabil
cuvînt
identic
cu
ciucă
, ce are
același
sens
;
pentru
alterarea
fonetismului
, cf.
ciocan
–
cocean
,
ciocîrlă
–
cocîrlă
, etc.
Ar
putea
fi și
formație
regresivă
, plecînd de la
cucui
2, sau cel
puțin
formă
influențată
de acest
ultim
cuvînt. Este
puțin
probabilă
der.
directă
din lat.
cucullus
(REW 2359). După
Pascu
,
Beiträge
, 9, din bg.
kuka
.
Pentru
DAR
,
ar
putea
fi
cucă
„
femela
cucului
”,
datorită
izolării
și
singurătății
ei,
ipoteză
destul
de
ciudată
,
Iordan
,
BF
,
VI
, 184-7,
admite
identitatea
cu
ciucă
,
dar
preferă
să
plece
de la lat. *
cucca.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cucă
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK