Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția placa definiție dex
placa
găsește rime pentru
placa
Cuvinte apropiate:
claca
,
clacă
,
mlacă
,
paca
,
păca
,
pâca
,
pâcă
,
plac
,
placa
,
placaj
,
placat
,
placat
,
placat
,
placă
,
place
,
placo
,
plaga
,
plagă
,
plajă
,
plana
,
plancă
,
plasa
,
plasă
,
plasă
,
plasă
,
plașcă
,
plașcă
,
plată
,
platcă
,
plavă
,
plavcă
,
playa
,
plăcea
,
plăsa
,
pleacă
,
pleca
,
plica
,
plică
,
poacă
PLACÁ,
plachez
,
vb. I. Tranz.
1.
A
acoperi
suprafața
unui
element
de
construcție
, a unui
obiect
etc. cu un
strat
de
material
de altă
natură
,
pentru
a-l
proteja
,
pentru
a-i
înfrumuseța
aspectul
etc.
2.
(La
jocul
de
rugbi
) A
opri
un
jucător
să
pătrundă
spre
poarta
adversă
, imobilizându-l cu
mâinile
.
3.
(Livr.) A
părăsi
, a
abandona
. – Din fr.
plaquer.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia placa
PLACÁ
vb. v.
abandona
,
lăsa
,
părăsi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia placa
placá
vb., ind. prez. 1 sg.
plachéz
, 3 sg. și pl.
placheáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia placa
A PLA//CÁ
2
~chéz
tranz. (
jucător
de
rugbi
)
A
opri
stăvilind
calea
spre
poartă
. /<fr.
plaquer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia placa
A PLA//CÁ
1
~chéz
tranz.
1)
(
elemente
de
construcție
,
mobilier
etc.)
A
acoperi
cu
placaj
. 2)
(
obiecte
de
lemn
)
A
acoperi
cu
furnir
; a
furnirui
. /<fr.
plaquer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia placa
PLACÁ
vb. I. tr.
1.
A
acoperi
fețele
unui
element
de
construcție
,
ale
mobilelor
sau
ale
unui
obiect
metalic
cu un
strat
de
material
de altă
natură
.
2.
A
opri
un
jucător
la
rugbi
să
pătrundă
către
buturile
adverse
., imobilizându-l cu
mâinile
.
3.
(
Av
.
) A
ateriza
pe
verticală
. [< fr.
plaquer
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia placa
PLACÁ
vb. tr.
I. 1. a
acoperi
cu un
strat
de
metal
subțire
un
alt
metal
. 2. a
furnirui
(
mobile
) cu
lemn
scump
. 3. a
aplica
o
foaie
de
material
rigid
pe un
obiect
. II. 1. a
apăsa
cu
forță
pe un
lucru
; a
insista
. 2. (
rugbi
) a
opri
un
adversar
să
pătrundă
către
buturile
proprii
, imobilizându-l cu
mâinile
. 3. (muz.) a
executa
viguros
,
deodată
, la
pian
, toate
notele
unui
acord
. 4. (
av
.) a
ateriza
pe
verticală
. (< fr.
plaquer
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia placa
bun-plác
s. n.,
art
.
búnul
-
plac
,
g.-d.
art
.
búnului
-
plac
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia placa
PLÁCĂ
,
plăci
, s.f.
1.
(De
obicei
urmat
de
determinări
care
indică
materia
)
Bucată
de
material
cu
fețele
plane
și cu o
grosime
uniformă
și
mult
mai
mică
decât
celelalte
două
dimensiuni
. ♢
Placă
aglomerată
= placă (
1
)
obținută
prin
aglomerarea
cu
lianți
sintetici
a
așchiilor
de
lemn
din
sortimente
inferioare
sau din
deșeuri
de la
exploatarea
și
industrializarea
lemnului
.
Placă
turnantă
(sau
învârtitoare
) =
disc
de
oțel
sau de
fontă
sau
pod
de
tablier
metalic
, care se
poate
învârti
în
plan
orizontal
în
jurul
axei
sale
verticale
și care
servește
la
întoarcerea
vehiculelor
feroviare
, la
trecerea
lor
de pe o
linie
pe alta etc.
Placă
fotografică
= placă (
1
) de
sticlă
cu
una
dintre
fețe
acoperită
cu o
emulsie
fotosensibilă
,
utilizată
îndeosebi
pentru
realizarea
negativelor
fotografice
, în
spectroscopie
, în
microscopie
etc.
2.
Disc
de
ebonită
pe care se
imprimă
vibrațiile
vocii
sau
ale
unui
instrument
muzical
,
spre
a fi
apoi
reproduse
cu
ajutorul
gramofonului
, al
patefonului
, al pick-
up
-
ului
. ♢ Expr. (Fam.)
A
schimba
placa
= a
schimba
subiectul
unei
discuții
(care a
ajuns
să
plictisească
) sau
atitudinea
față
de cineva.
3.
(Înv.)
Tăbliță
de
ardezie
pe care
învățau
să
scrie
școlarii
începători
.
4.
(Tipogr.)
Foaie
de
metal
pe care se
imprimă
literele
.
5.
(
Med
.)
Proteză
dentară
mobilă
.
Placă
dentară
.
6.
♢ (În
sintagma
)
Placă
funerară
= placă de
metal
, de
marmură
etc.,
fixată
pe o
piatră
de
mormânt
, pe care este
scris
numele
persoanei
decedate
,
anii
de
viață
, un
epitaf
etc. – Din fr.
plaque
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia placa
PLÁCĂ
s.
1.
(înv.)
tablă
. (~
scrisă
cu
hieroglife
.)
2.
v.
disc
.
3.
(
TEHN
.) placă
învârtitoare
v.
placă
turnantă
; placă
magnetică
v.
platou
; placă
tur
-nantă
v.
placă
învârtitoare
.
4.
proteză
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia placa
PLÁCĂ
s. v.
anod
,
pol
pozitiv
,
tăbliță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia placa
plácă
s. f., g.-d.
art
.
plăcii
;
pl.
plăci
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia placa
PLÁC//Ă plăci
f.
1)
Bucată
de
material
(
lemn
,
metal
,
piatră
etc.) cu
fețele
plane
și
grosime
uniformă
,
mult
mai
mică
în
raport
cu
fețele
. 2)
Piesă
de
masă
plastică
sau de
ebonită
pe care
sunt
imprimate
vibrații
ale
vocii
sau
ale
instrumentelor
muzicale
pentru
a fi
reproduse
;
disc
. ♢
~
fotografică
placă de
sticlă
acoperită
pe o
parte
cu
emulsie
sensibilă
la
acțiunea
luminii
.
~
funerară
placă cu
inscripție
fixată
pe un
monument
funerar
.
A
schimba
(
sau
a
întoarce
) ~a
a
schimba
subiectul
discuției
sau
comportarea
față
de cineva. [G.-D.
plăcii
] /<fr.
plaque
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia placa
plácă (plắci),
s.f. –
1.
Tablă
,
planșă
. –
2.
Tăbliță
de
ardezie
. –
3.
Disc
. –
4.
Firmă
,
semn
,
insignă
. –
5.
Decorație
,
decorare
. Ngr. πλάϰα (Miklosich,
Fremdw.,
118; Cihac, II, 688;
Graur
,
BL,
V, 74),
întărit
ulterior
de fr.
plaque.
– Der.
placa,
vb. (a
aplica
, a
lipi
; a
părăsi
), din fr.
plaquer
,
galicism
;
placard
, s.n., din fr.
placard
;
placaj
,
s.n., din fr.
placaje
;
plachetă
,
s.f., din fr.
plaquette
;
platcă
,
s.f. (
tăbliță
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia placa
PLÁCĂ
s.f.
1.
Foaie
de
metal
, de
lemn
, de
sticlă
, de
ebonit
etc.
2.
Tablă
,
tăbliță
pe care este
scris
,
săpat
ceva. [Pl.
plăci
. / < fr.
plaque
, cf. it.
placca
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia placa
PLÁCĂ
s. f.
1.
foaie
de
metal
,
lemn
,
sticlă
,
ebonită
etc. o ~
aglomerată
= placă din
așchii
de
lemn
presate
cu
diferiți
lianți
; ~
fotografică
= placă de
sticlă
acoperită
pe
una
din
fețe
cu o
emulsie
fotosensibilă
; ~ de
acumulator
=
fiecare
dintre
electrozii
unui
acumulator
, pe care se
află
o
pastă
de
materie
activă
. 2.
disc
muzical
. o a
schimba
(sau a
întoarce
)
ă
= a
schimba
subiectul
unei
discuții
sau
comportarea
față
de cineva. 3. ~
turnantă
=
disc
de
oțel
sau de
fontă
,
prevăzut
cu
șine
, care, rotindu-se pe un
pivot
,
servește
la
întoarcerea
vehiculelor
ușoare
de
cale
ferată
; (fig.)
răspântie
,
încrucișare
de
drumuri
. 4. ~ de
fundație
=
fundament
de
beton
al unei
clădiri
; placă de
bază
. 5.
tablă
pe care este
scris
,
săpat
ceva. 6.
proteză
dentară
. 7. ~
continentală
=
bucată
relativ
independentă
a
scoarței
terestre
, de
forma
unei
calote
sferice
, care se
mișcă
în
raport
cu
altele
. (< fr.
plaque
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia placa
PLĂCEÁ,
plac
,
vb. II. Intranz. și tranz. (Cu
subiectul
logic
în
dativ
)
1.
A
agrea
sau a fi
agreat
, a
simpatiza
sau a fi
simpatizat
. ♢ Expr.
Știi
că-mi
placi
?
sau
că mi-ai
plăcut
?
exprimă
mirarea
,
dezaprobarea
în
fața
unei
propuneri
, a unei
afirmații
etc. care nu-ți
convine
, cu care nu
ești
de
acord
etc.
Îmi
place
să
cred
că...
=
sper
să...
2.
A avea sau a
trezi
un
sentiment
de
admirație
, de
plăcere
, de
iubire
față
de o
persoană
de
sex
opus
, a-i fi
drag
, a
îndrăgi
.
3.
A avea un
sentiment
de
satisfacție
, de
mulțumire
, de
delectare
; a-i fi
agreabil
, a-i fi pe
plac
. ♦ A-i
conveni
. ♦ A
vrea
, a
dori
. – Lat.
placere
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia placa
PLĂCEÁ
vb.
1.
v.
simpatiza
.
2.
v.
iubi
.
3.
v.
pofti
.
4.
v.
conveni
.
5.
a
iubi
.
(Îi ~ să
meargă
la
vânat
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia placa
A plăcea
≠ a
dezgusta
, a
displăcea
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia placa
plăceá
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
plac
, 2 sg.
placi
, 3 sg.
pláce
1 pl.
plăcém
, 2 pl.
plăcéți
, imperf. 3 sg.
plăceá
;
part
.
plăcút
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia placa
A PLĂCEÁ plac 1.
intranz.
1) A
trezi
simpatie
sau
dragoste
; a fi pe
plac
; a fi
drag
. ♢
Știi
că-mi
placi
?
exprimă
peiorativ
dezacordul
cu
afirmația
sau
propunerea
cuiva. 2)
(
urmat
de un
verb
la
conjunctiv
sau la
infinitiv
)
A avea o
deosebită
satisfacție
.
Îmi
place
să
dansez
.
2.
tranz. (
persoane
de
sex
opus
)
A
trata
cu un
sentiment
de
afecțiune
puternică
(de
natură
erotică
); a
iubi
. /<lat.
placere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia placa
plăceá (plác, plăcút),
vb. – A-i
conveni
, a fi
bucuros
de, a fi pe
gustul
cuiva. – Mr.
plac
,
plăcere
.
Lat.
placēre
(Pușcariu 1329;
Candrea
-
Dens
., 1398; REW 6557), cf. it.
piacere
,
prov.,
port
.
plazer,
fr.
plaire
, sp.
placer
.
Observațiile
semantice
ale
lui E. Seidel,
BL,
IX, 24 nu
par
nimerite
.
Uz
general
(ALR, II, 246). – Der.
plăcere
,
s.f. (
gust
drag
,
bucurie
);
neplăcut
,
adj. (
dezagreabil
);
neplăcere
,
s.f. (
dezgust
);
displăcea
,
vb. (a
dezgusta
, a
supăra
), după lat.
displicere
;
complăcea
,
vb. (a
dezgusta
, a
supăra
), după fr.
complaire
;
complezant
,
adj., din fr.
complaisant
;
complezență
,
s.f., din fr.
complaisance.
– Din
rom
.
trebuie
să
provină
sb.
plakijer
(
Candrea
,
Elemente
,
408).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia placa
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK