mérge (mérg, mérs),
vb. –
1. A
umbla, a se
îndrepta spre, a
pleca. –
2. A
călători, a se deplasa. –
3. A se extinde într-o direcție determinată. –
4. A
frecventa. –
5. A
continua, a
dura, a
urma. –
6. A circula, a da
curs. –
7. A funcționa (o
mașină). –
8. A se realiza un
negoț. –
9. A progresa, a înainta. –
10. A
opera, a proceda. –
11. A
intra în anumite
jocuri de
cărți. –
12. A
veni, a se conforma, a se ajusta, a
asorta. –
13. A
conveni, a fi oportun. –
14. A fi posibil, a fi
permis. –
15. A se folosi, a se uza, a se
consuma. –
16. A
trece. –
17. (În expresii) A
cădea, a se desprinde, a se rostogoli. –
18. (Cu pron. în dativ) A-i
prii, a fi. –
19. (Cu
după) A se
mărita, a se căsători. –
20. (Cu
pe) A avea un oarecare
număr de
ani, neîmpliniți. – Var. (Trans.)
mere. Mr.
nergu, nerșu, megl.
mierg, merș, istr.
meg, mes, mere. Lat.
mergĕre „a se scufunda” (Candrea,
Bul. Soc. fil., II, 12; Pușcariu 1056; Candrea-Dens., 1080; Densusianu,
GS, II, 20; REW 5525), cf.
alb.
mergoń „a îndepărta” (Meyer 274; Philippide, II, 647), sard.
imbergere „a
împinge” ‹ lat.
inmergere (Wagner 111). Cf. și Daicovici,
Dacor., V, 477; Rosetti, I, 175;
Cortés 131. Semantismul
presupune un sens intermediar, „a
cădea” ca cel care
apare (17) în fraze ca
vă croiesc de vă merg petecele (
Creangă). Var.
mere e
puțin clară.
Poate-i
vorba de un proces de asimilare al
conjug., datorat participiului
mers, ca în
curs, cure sau
cura (care
apoi a evoluat în sens contrar, pînă a
ajuns la
curgere).
Prezența acestei forme în Trans. și în istr. este dovada unei schimbări
foarte vechi. Trebuie să existe și în Mold. (cf. poezie populară:
după dăscălaș n’oi mere, că mă ține cu pomene), și probabil în tot domeniul
rom., cf.
mereu. Der.
mergător, s.m. (înv.,
călător);
înainte-mergător, s.m. (precursor), după sl.
predteča și
apoi după lat.
praecursor;
mers, s.n. (
umblat;
mișcare; progres, dezvoltare; umblet);
mersură, s.f. (umblet);
demers, s.n. (diligență, solicitare), format după fr.
démarche, pe
baza paralelismului
marche-mers;
premerge, vb. (a preceda), se folosește în Trans., format după germ.
vorgehen;
premergător, adj. (precedent, antepus; vestitor; s.m. precursor), după fr.
précurseur.