joc (jócuri),
s.n. –
1. Acțiunea de a se
juca, activitate distractivă. –
2. Acțiunea de a
juca pentru a cîștiga ceva. –
3. Dans. –
4. Despre
actori, acțiunea de a interpreta pe
scenă un
rol. –
5. La materiale textile,
ape. – Mr.
(a)gioc, megl., istr.
joc. Lat.
iōcus (Pușcariu 909; Candrea-Dens., 904; REW 4588;
DAR), cf. it.
giuoco, prov.
joc, fr.
jeu, cat.
jog, sp.
juego, port.
jogo. Cf.
juca. – Der.
joacă, s.f. (
joc, jucărie; distracție), ca
dop-doapă, țep-țeapă, etc. (după Tiktin și
DAR, postverbal de la
a juca). Din
rom. provin rut.
žjok (Candrea,
Elemente, 408),
rus.
dzok (Vasmer, I, 349).