umblá (-lu, -át),
vb. –
1. A
merge. –
2. A circula, a
călători, a se
mișca, a funcționa. –
3. A se
duce undeva regulat, a
frecventa. –
4. A vizita, a
parcurge, a
străbate. –
5. A circula, a avea
valoare de circulație. –
6. A valora. –
7. A avea
curs, a fi
acceptat. –
8. A
merge după cineva sau ceva, a urmări. –
9. A
privi prin, a se ocupa de. –
10. a
căuta, a
scotoci, a
cerceta. –
11. A trata de, a
căuta de. –
12. (Trans.) A
urma un
curs, a
studia. – Var.
îmbla. Mr.
imnu, megl.
amnu, amnari, istr.
omnu. Lat.
ambŭlāre (Diez, I, 19; Candrea,
Éléments, 82; Pușcariu 1797; REW 412), cf. it.
ambiare, prov., sp.,
port.
amblar, fr.
ambler. – Der.
umblăreț, adj. (care umblă
mult);
umblat, adj. (care a călătorit
mult, frecventat, circulat);
umblător, adj. (care umblă;
pribeag; mobil; varietate de grîu);
umblătoare, s.f. (
closet, privată);
umblătură, s.f. (
mers);
umblet, s.n. (
mers,
fel de a
merge;
umblare, călătorie; drumeție; comportare, conduită;
intrigă,
demers, procedură).