fórmă (fórme),
s.f. –
Categorie care
desemnează structura internă și externă a unui conținut. – Var. (Trans.)
furmă. Lat.
forma (
sec. XVII). Var., din
săs.
Furm (Lacea,
Dacor., III, 750). – Der.
forma, vb. (a
face);
formați(un)e, s.f. (
alcătuire);
neformat, adj. (
crud,
verde);
format, s.n. (dimensiune);
formal, adj. (privitor la formă);
formulă, s.f. (expresie precisă a unei
idei);
formula, vb. (a da o formă precisă unei
idei);
conforma, vb. (a conforma);
deforma, vb. (a strîmba; a denatura);
informa, vb. (a înștiința, a anunța);
informați(un)e, s.f. (înștiințare;
veste);
reforma, vb. (a modifica, a înnoi);
reformator, s.m. (
persoană care reformează);
reformă, s.f. (transformare socială, politică, etc. pentru a obține un progres);
performanță, s.f. (
probă de campionat), toate din fr. – Cf.
fărîmă.