própriu (próprie),
adj. – Personal, specific. Fr.
propre. – Der.
impropriu, adj., din fr.
impropre; proprietar (var. vulg.
propietar), s.m., din fr.
propriétaire;
prop(r)ietăreasă, s.f. (stăpînă);
prop(r)ietate, s.f., din fr.
propriéte;
improprietate, s.f., din fr.
impropriéte;
împrop(r)ietări, vb. (a se
face proprietar; a da țăranilor proprietăți agricole). Toate var.
fără r sînt vulgare.