definiția silvatica definiție dex

silvatica

găsește rime pentru silvatica
Cuvinte apropiate: silvatic, silvatica

MĂZĂRÍCHE

s.f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) plantă agățătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, și cu flori roșii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf țepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă (Vicia villosa); e) plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă (Vicia pannonica); f) bob1. ♢ Compus: măzăriche-neagră sau măzărichea-cucului = orăstică. II. Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață, care cade în timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoză. [Var.: (reg.) măzeríche s.f.] – Din mazăre.

MĂZĂRÍCHE

s. I. (BOT.) 1. (Vicia sativa) borceag, (reg.) măzărică, măzăruică, (prin Transilv.) măzărice. 2. (Vicia silvatica) borceag, (reg.) măzărică. 3. (Vicia lathyroides) (reg.) bobușor. II. (MET.) (rar) măzărică, (reg.) țârțâră. (Bate, cade ~.)

măzăríche

s. f., art. măzăríchea, g.-d. art. măzăríchii; pl. măzăríchi

MĂZĂRÍCHE

f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subțire, ramificată, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primăvară. ~-păroasă. 2) Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de gheață; grindină măruntă. 3) pop. Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare, febră și tulburări digestive; cisticercoză. /Din mazăre

MIOZÓTIS

subst. (Bot.; livr.) Nu--uita. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosotis.

MIOZÓTIS

s. (BOT.; Miosotis silvatica) nu--uita, (reg.) ochii-păsăruicii, ochiul-șarpelui, urechea-șoarecelui.

miozótis

s. m, (sil. mi-o-)

MIOZÓTIS

m. Plantă erbacee (decorativă) cu flori mărunte de culoare albastră, care crește prin locuri umede și umbroase; nu--uita. [Sil. mi-o-] /<fr. myosotis

MIOZÓTIS

s.m. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii și albe, care crește în pădurile de munte; (pop.) nu--uita. [Pron. mi-o-, var. miosotis, miozot s.m. / < fr. myosotis, cf. lat., gr. myosotis < gr. mys, myosșoarece, ous, otosureche].

NU-MĂ-UITÁ

s.f. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii sau albe, care crește prin locuri umede și umbroase, la margini de păduri și prin fânețe sau care este cultivată ca plantă decorativă; miozotis (Myosotis silvatica); p.restr. floarea acestei plante. – Nu + + uita (după germ. Vergissmeinnicht).

NU-MĂ-UITÁ

s. (BOT.; Myosotis silvatica) miozotis, (reg.) ochii-păsăruicii, ochiul-șarpelui, urechea-șoarecelui.

NU-MĂ-UITÁ

s. v. ochii-păsăruicii.

nu-mă-uitá

s. f.

ROGÓZ,

rogozuri, s.n. Gen de plante erbacee cu tulpina în trei muchii, cu frunzele lungi și cu flori monoice grupate în spice (Carex); plantă din acest gen. [Var.: (reg.) răgóz s.n.] – Din sl. rogozŭ.

ROGÓZ

s. (BOT.) 1. (Carex) (reg.) mohor, pir-roșu, (Transilv. și Bucov.) șușarcă. 2. (Carex silvatica și pilosa) șovar. 3. (Carex riparia) (reg.) mohor, pir. 4. (Scirpus maritimus) (Munt.) pașă. 5. (Schoenoplectus lacustris) pipirig, (reg.) păpurică, țiperig, papură-rotundă.

ROGÓZ

s. v. papură, pipirig, pipiriguț, săbi-uță, țipirig.

rogóz

s. n., pl. rogózuri

ROGÓZ ~uri

n. Plantă erbacee cu tulpina în trei muchii, înaltă, neramificată, cu frunze liniare, lungi, cu flori grupate în spice, folosită la împletirea unor obiecte împletite. /<sl. rogozu

silvátic

adj. m., pl. silvátici; f. sg. silvátică, pl. silvátice

SILVÁTIC, -Ă

adj. (despre plante) care crește în păduri. (< lat. silvaticus)

ȘOVÁR

s.m. 1. Nume dat mai multor plante: a) plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructe în formă de măciucă (Sparganium ramosum); b) plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papură; d) rogoz. 2. Fân cu mult rogoz. [Var.: șuvár s.m.] – Din ucr. šuvar, scr. ševar.

ȘOVÁR

s. (BOT.) 1. (Carex silvatica și pilosa) rogoz. 2. șovar-de-munte (Poa trivialis) = (reg.) firuță, fân.

ȘOVÁR

s. v. buzdugan, papură.

șovár

s. m.

ȘOVÁR

m. 1) Plantă acvatică, cu frunze înguste plutitoare și cu fructe în formă de măciucă. 2) Plantă erbacee acvatică, cu tulpină erectă și cu frunze liniare, din care se confecționează diferite obiecte (rogojini, coșuri etc.); papură. 3) Plantă erbacee, cu tulpină înaltă, cu frunze liniare, lungi, care crește prin locuri umede; rogoz. /<ucr. šuvar
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar