Definitia nici definitie DEX Online, dictionar roman

NICI

adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negație mai categorică decât „nu” și fiind de obicei dublat de „nu”) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. „unul”, „una” formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ♢ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un”, „o”) Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leagă două sau mai multe propoziții, stabilind un raport de coordonare copulativă și purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propozițiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu dorește. Nici nu vede, nici nu aude. ♢ (Leagă două sau mai multe părți ale unei propoziții negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ♢ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neașteptate. ♢ (Între „nici” și cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia nici

nici

adv., conj.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia nici

NICI¹

conj. (folosit în cuplu corelativ, exprimă un raport copulativ negativ) Nici nu vede, nici nu aude. ♢ Nici tu casă, nici tu masă a nu avea nimic; a fi sărac. /<lat. neque

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia nici

NICI²

adv. 1) (atribuie celor spuse un caracter negativ mai pronunțat). ~ nu ascultă. 2) (intră în componența unor cuvinte compuse) Niciodată. Nicidecum. /<lat. neque

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia nici

nici

s.n. (reg.) partea anterioară, tare, a râtului de porc.

Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | definitia nici

níci

conj. – Exprimă negația. – Var. (înv.) nece, nice. Mr. niți, ninți megl. niți. Lat. nĕquĕ (Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1229; REW 5868), cf. prov., fr., cat., sp. ni, port. nem. – Comp. niciun, adj., negativ, cf. megl., mr. nițiun, istr. niciur, care presupun un lat. nĕquĕ unus (Diez, I, 290; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1179; Candrea-Dens., 1230; REW 5896), cf. v. fr. neisune, it. nessuno, sp. ningún; nicicînd, adv. (niciodată); nicicum, adv. (în nici un fel); niciodată, adv. (în nici o vreme); niciunde, adv. (în nici un loc). – Cf. nicăieri.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia nici