definiția copulativ definiție dex

copulativ

găsește rime pentru copulativ
Cuvinte apropiate: copulativ

COPULATÍV, -Ă

, -copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. ♢ Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ. Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze. 2. (Log.; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat. – Din fr. copulatif, lat. copulativus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia copulativ

copulatív

adj. m., pl. copulatívi; f. sg. copulatívă, pl. copulatíve
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia copulativ

COPULATÍV ~ă (~i, ~e)

1): Conjuncție ~ă conjuncție care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. 2): Verb ~ verb lipsit de funcție semantică independentă, care, împreună cu numele predicativ, formează predicatul nominal al propoziției; verb de legătură; copulă. 3) Care are câteva subiecte pe lângă un singur predicat. /<fr. copulatif, lat. copulativus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia copulativ

COPULATÍV, -Ă

adj. 1. (Despre conjuncții) Care unește părți de propoziții sau propoziții de același fel. ♢ Verb copulativ = verb auxiliar care leagă subiectul de numele predicativ; propoziție copulativă = propoziție coordonată care exprimă asocierea față de coordonata ei. 2. (Log.; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte unite de același predicat. [Cf. lat. copulativus, fr. copulatif].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia copulativ

COPULATÍV, -Ă

adj. 1. (despre conjuncții) care leagă (părți de) propoziții de același fel. o verb ~ = verb în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura între subiect și numele predicativ; copulă (1); propoziție ~ă = propoziție coordonată legată prin asociere de coordonata ei. 2. (log.; despre judecăți afirmative) care are mai multe subiecte legate de același predicat. (< fr. copulatif, lat. copulativus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia copulativ

VERB COPULATÍV

s. (GRAM.) copulă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia copulativ
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar