iscodesc, vb. IV. Tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu de-amănuntul (și în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul etc.; a spiona. ♢ Refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, pentru a afla un secret etc. 3. A născoci, a inventa un lucru; a scorni, a plăsmui. – Din sl. ischoditi.
vb. v. afla, analiza, cerceta, concepe, crea, descoperi, elabora, examina, face, găsi, gândi, imagina, inventa, măsura, născoci, observa, plănui, plăsmui, proiecta, realiza, scorni, scruta, studia, urmări.
vb. 1. v. spiona. 2. v. scruta. 3. (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici, (fig.) a descoase. (Îl ~ ca să afle ceva de la el.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iscodésc, imperf. 3 sg. iscodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. iscodeáscă
tranz. 1) (persoane, lucruri) A urmări pe ascuns cu scopul de a culege informații în interesul cuiva; a spiona. 2) (persoane) A întreba cu insistență, recurgând la diverse vicleșuguri, pentru a afla un secret; a ispiti. 3) A examina în mod insistent cu privirea. 4) A pătrunde cu mintea în esența lucrurilor. 5) A crea în imaginație; a izvodi; a ticlui; a născoci; a inventa; a închipui; a fabrica. /<sl. ischoditi