a lua la ochi, a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă, a se ține grapă / scai (de cineva), a umbla cu limba scoasă (după ceva / cineva), a vâna.
insistenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Stăruitor, perseverent. – Din fr. insistant, it. insistente.
adj., adv. 1. adj. v. stăruitor. 2. adv. v. stăruitor. 3. adj. v. perseverent.
adj. m., pl. insisténți; f. sg. insisténtă, pl. insisténte
1) (despre persoane) Care insistă; neclintit în hotărâri, atitudini, acțiuni; stăruitor; perseverent; tenace. 2) (despre manifestările oamenilor) Care vădește statornicie și fermitate; stăruitor; perseverent; tenace. /<fr. insistant, lat. insistente
adj. (adesea adv.) Stăruitor, perseverent. [Cf. fr. insistant, it. insistente].
adj. (și adv.) stăruitor, perseverent. (< fr. insistant, it. insistente)
insistențe, s.f. Stăruință, perseverență. ♦ Rugăminte, cerere insistentă. – Din fr. insistance, it. insistenza.
s. 1. v. stăruință. 2. v. perseverență.
s. f., g.-d, art. insisténței; pl. insisténțe
f. Caracter insistent; neclintire în susținerea unei păreri sau în realizarea unei acțiuni; stăruință; perseverență; tenacitate; asiduitate. /<fr. insistance, it. insistenza
s.f. Calitatea a ceea ce este insistent; stăruință, perseverență. ♦ (Spec.) Rugăminte, cerere insistentă. [Cf. fr. insistence, it. insistenza].
s. f. stăruință, perseverență. ♢ (spec.) rugăminte, cerere insistentă. (< fr. insistance, it. insistenza)