definiția conectare definiție dex

conectări, s.f. 1. Acțiunea de a conecta; conexiune. 2. Operație de montaj prin care o mașină, un aparat sau un dispozitiv electric este legat într-un circuit sau la o rețea electrică. ♢ Aparat de conectare = aparat electric folosit pentru închiderea sau deschiderea unui circuit electric. – V. conecta.

s. conexiune. (~ la o rețea electrică.)

≠ deconectare

s. f., g.-d. art. conectării; pl. conectări

f. 1) v. A CONECTA. 2): Aparat de ~ aparat electric care stabilește legătura între părțile unui sistem; conector. /v. a conecta

s.f. Acțiunea de a conecta și rezultatul ei; operație de montaj prin care o mașină, un aparat sau un dispozitiv electric este legat într-un circuit sau la o rețea electrică; conexiune (2) [în DN] [< conecta].

conectéz, vb. I. Tranz. A uni, a lega, a conexa două sau mai multe conducte electrice. – Din fr. connecter, lat. connectere.

≠ a deconecta

vb., ind. prez. 1 sg. conectéz, 3 sg. și pl. conecteáză

tranz. 1) (conducte electrice) A uni prin conexiune. 2) (abonați ai unei rețele telefonice sau diferite posturi telegrafice) A pune în legătură directă. /<fr. connecter, lat. connectere

vb. I. tr. A lega, a uni, a conexa două conductoare electrice. [< lat. connectere, fr. connecter].

vb. tr. a lega între ele două sau mai multe conductoare electrice; a lega un aparat, o mașină etc. la circuitul electric. (< fr. connecter, lat. connectere)