definiția circulare definiție dex

circulare

găsește rime pentru circulare
Cuvinte apropiate: circular, circulară, circulare

CIRCULÁ

, círcul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A întrebuința în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia circulare

CIRCULÁ

, círcul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A întrebuința în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia circulare

CIRCULÁ

vb. 1. a se deplasa, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care ~ multe vehicule; ~ singur, neînsoțit.) 2. (FIZIOL.) a curge. (Sângele ~ prin vene.) 3. v. răspândi. 4. a se folosi, a se întrebuința, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte ~ în mod curent.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia circulare

CIRCULÁ

vb. 1. a se deplasa, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care ~ multe vehicule; ~ singur, neînsoțit.) 2. (FIZIOL.) a curge. (Sângele ~ prin vene.) 3. v. răspândi. 4. a se folosi, a se întrebuința, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte ~ în mod curent.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia circulare

circulá

vb., ind. prez. 1 sg. círcul, 3 sg. și pl. círculă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia circulare

circulá

vb., ind. prez. 1 sg. círcul, 3 sg. și pl. círculă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia circulare

A CIRCULÁ círcul

intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se mișca (continuu) într-un anumit sens; a se deplasa încolo sau încoace (pe căile de comunicație). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se mișca (continuu) într-un circuit; a se schimba în permanență prin mișcare. 3) (despre bani) A fi în uz; a trece din mână în mână. 4) (despre zvonuri, vorbe, informații etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia circulare

A CIRCULÁ círcul

intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se mișca (continuu) într-un anumit sens; a se deplasa încolo sau încoace (pe căile de comunicație). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se mișca (continuu) într-un circuit; a se schimba în permanență prin mișcare. 3) (despre bani) A fi în uz; a trece din mână în mână. 4) (despre zvonuri, vorbe, informații etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia circulare

CIRCULÁ

vb. I. intr. 1. A se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (Despre zvonuri etc.) A se propaga, a se răspândi, a umbla din gură în gură. 3. A se întrebuința, a fi în uz. [P.i. círcul. / cf. fr. circuler, lat. circulare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia circulare

CIRCULÁ

vb. I. intr. 1. A se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (Despre zvonuri etc.) A se propaga, a se răspândi, a umbla din gură în gură. 3. A se întrebuința, a fi în uz. [P.i. círcul. / cf. fr. circuler, lat. circulare].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia circulare

CIRCULÁ

vb. intr. 1. a se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi. 3. a fi în uz. (< fr. circuler, lat. circulari)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia circulare

CIRCULÁR

, -Ă, circulari, -e, adj., s.f. 1. Adj. În formă de cerc; care descrie un cerc. ♢ Ferăstrău circular (și substantivat, n.) = ferăstrău mecanic cu pânza în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur împrejur. 2. Adj., s.f. (Dispoziție, directivă, ordin de serviciu) care a fost trimis în scris, pentru a fi aplicat de cei în subordine. – Din fr. circulaire.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia circulare

CIRCULÁR

adj., adv. 1. adj. rotund, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spațiu ~.) 2. adj. rotund, (livr.) orbicular. (Corpul descrie în spațiu o traiectorie ~.) 3. adj. rotativ. (Mișcare ~ a unui cilindru.) 4. adj. v. giratoriu. 5. adj. v. rotat. (Zbor ~ al unei păsări.) 6. adv. v. roată.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia circulare

circulár

adj. m., pl. circulári; f. sg. circuláră, pl. circuláre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia circulare

circulár

s. n., pl. circuláre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia circulare

CIRCULÁR ~ă (~i, ~e)

1) Care are formă de cerc sau a unei sfere. Un spațiu ~. 2) (despre mișcări) Care descrie un cerc; giratoriu; rotativ. Corpul descrie o mișcare ~ă. /<fr. circulaire, lat. circularis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia circulare

CIRCULÁR, -Ă

adj. 1. În formă de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur împrejur. 2. (și s.f.) (Ordin, dispoziție) care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. // s.n. 1. Ferăstrău în formă de disc, care taie prin învârtire în jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acoperă peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia circulare

CIRCULÁR, -Ă

I. adj. în formă de cerc; care descrie un cerc. ♢ (adv.) de jur împrejur. II. s. f. ordin, dispoziție care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. III. s. n. 1. ferăstrău în formă de disc. 2. (teatru) fundal care acoperă peretele din fundul scenei. (< fr. circulaire, lat. circularis)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia circulare

circuláră

s. f., g.-d. art. circulárei; pl. circuláre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia circulare

CIRCULÁR//Ă ~e

f. Dispoziție scrisă a unui organ superior, multiplicată și expediată organelor din subordine. /<fr. circulaire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia circulare
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar